Honeymoon 2013 - Itinerar

     

       Salutare, salutare, reusesc sa revin in forta asa ca, stati pe aproape :P.
Daca titlul postarii e Honeymonn inseamna ca m-am...casatorit :)).  Treaba cu luna de miere nu a fost deloc planificata, noi stiam ca mergem in Italia pentru unele probleme de sanatate pe care le are Radu asa ca am zis sa ne facem viata mai frumoasa si sa impartim si capra si varza: pe langa analize, doctori si spitale, sa ne si distram, lucru pe care l-am facut din plin.
       Noi am luat in serios cuvantul "honeymoon" pentru ca am avut o luna de miere de aproape doua luni:)).
In timpul acesta, pe langa analize, medici si spitale am avut timp berechet pentru a vizita cat mai multe locuri.
       Si cum va spuneam, honeymoon-ul nostru s-a transformat in aproape doua, astfel ca am plecat in 23 septembrie si ne-am intors in 13 noiembrie :)).
       Toata luna de miere va fi organizata in obiectivele pe care le-am vizitat asa ca, va doresc lectura placuta.

Perioada: 17 septembrie - 13 noiembrie 2013
Puncte forte: tot ce s-a putut vizita

    1.  Drobeta Turnu Severin again
    2. A disparut statuia
    3. Traseul: Drobeta T. Severin - Belgrad - Zagreb - Ljublianja - Trieste - Milano - Torino - Susa.
    4. Tura de recunoastere in Susa
    5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
    6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
    7. Punct panoramic: Madonna della Losa
    8. Tura de recunoastere in Torino
    9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
  10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
  11. O plimbare pana la Losa
  12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
  13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
  14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
  15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
  16. Ghinion spre Sacra di San Michele
  17. Amarul drum spre casa

Continue Reading

Peregrinare pe urmele timpurilor trecute

Siiii...revin in forta cu material nou...  A trecut ceva vreme de cand nu am mai postat nimic dar timpul si uneori necheful si-au spus cuvantul dar, promit solemn sa recuperez.

Dupa ce am terminat cu sesiunea si alte treburi prin Cluj ajung cu chiu cu vai in Satu Mare si Petunia asteapta cu nerabdare prima ei tura asa pe o zi caniculara de vara. Si..cum pe niciun coclau/ excursie/ aventura/ iesire nu se merge singur, Remus isi face prezenta cu a sa bicicleta si porniti la drum suntem.

Scopul iesirii e sa ajungem la castel Lonyai din Mediesul Aurit si... ce mai gasim pe drum.

Traseul arata cam asa:

Traseu de bicicleta 2004139 - powered by Bikemap 

Pornim dimineata "pe racoare" caci numai racoare nu era:)) cu mult mult spor de pedalat, mai cu cate un claxon, cu multa voie buna si zambete. Ajungem repede la castel si era cat pe ce sa trec pe langa el. Era prea mic:))

Castelul Lonyai-Mediesul Aurit

Cucu-bau

Detaliu-Castelul Lonyai

Ruine-Castelul Lonyai

Ruine inverzite-Castelul Lonyai

Detaliu-Castelul Lonyai

Detaliu-Castelul Lonyai

Dupa ce ne minunam si vizitam castelul cu de-amanuntul pornim mai departe si urmatoarea oprire care de altfel nu era in plan dar vazusem indicator e ceea ce se numeste Lacul de Cristal tot din Mediesul Aurit.

Silence

Musafirul

Ne continuam drumul mai departe...unde? Nici noi nu stim..stanga, dreapta..ce ne vine:))

Prostalici

Plimbarici

Plimbarea e in toi, cand in stanga, cand in dreapta. Timpul trece foarte repede, pedalam cu placere si caldura sau mai degraba canicula incepe sa isi spuna cuvantul..un cer albastru minunat, niciun nor si un soare dogorator.

Cum toate scopurile au fost bifate ne intoarcem spre casa pe alt drum. Si pe cand pedalam noi de toata minunea vedem un indicator in Livada spre un alt castel. Eu mai vazusem de zeci de ori indicatorul dar niciodata nu ma oprisem, tot timpul ba eram in graba, ba depindeam de altii ( asa e cand nu ai carnet) si tot timpul treceam pe langa el.

Cum vad indicatorul imi sclipesc ochii si Remus deja stie ce urmeaza:)).

Este vorba de Castelul familiei Vecsey un exemplu de arhitectura baroca.

Pacat de starea de degradare in care se afla.

Castelul Vecsey-Livada

Detaliu-Castelul Vecsey

Pe vremurile in care erau domnite

Detaliu-Castelul Vecsey

Detaliu interior-Castelul Vecsey

Degradare-Castelul Vecsey

Blazonul familiei Vecsey

Dupa o plimbare in parcul de langa castel ne urcam in sa si pornim spre casa. Drumul e foarte aglomerat, masinile ne claxoneaza, camioanele ne arunca-n santuri, de caldura ce sa mai zic:)). Aaa da..durereile inncep sa isi spune cuvantul..a trecut ceva vreme de cand nu ma mai dadusem cu bicicleta.. Dureri de fund si picioare+soare=sooomn. :))

A fost o tura foarte frumoasa cu toate scopurile bifate: distractie, educatie, pedalat oboseala, zambete si aventura.

Planul urmator e sa vizitam toate conacele, castelele din judetul Satu Mare.
Promit ca va tin la curent:P.

Mai multe poze gasiti aici.

Continue Reading

Ia-ma nene!!!

Totul a inceput cu un simplu mesaj primit miercuri seara de la Aida: "Ce faci in weekend? Ai chef de o iesire ad-hoc?" In sinea mea "De ce, nu?" Si asta a fost scanteia de la care a pornit totul.
Vineri seara vorbesc cu Aida sa vedem daca mai mergem si pan ala urma unde mergem ca nou habar nu aveam unde mergem, doar stiam ca mergem:)). Aida imi spune ca evident mergem si ca vine si Anca. S-a format echipa.

Ne intalnim sambata la ora 14:00 in Piata Unirii si scoatem hartile..Eu aduc harta cu judetul Cluj si Muntii Vladeasa si Aida harti cu Padis si Muntii Trascau. OK. Pana la urma unde mergem? Mergem in Trascau? Nu, ca inca e zapada si nu vroiam sa mergem cu cortul..Vroiam doar o iesire spontana si fara prea multe planuri.
Luam harta judetului Cluj si pana la urma ne hotaram si mergem la Belis. Bani nu aveam prea multi la noi, fiecare cate 20-25 lei si mancare destula.

Ideea era sa nici nu cheltuim prea multi bani. Luam autobuzul care ne duce la Polus si de acoolo incepem sa facem stopul. La inceput a fost mai greu...eram si 3 fete si nu vroiam sa ne despartim.
Dupa vreo 10-15 minute de facut cu mana opreste un tip foarte amabil si ne duce pana in Capusu Mare. Ce fericite eram noi ca am prins masina:))). Nu a vrut nici macar sa ne ia ceva.

De la Capusu Mare facem dreapta si vedem indicator ca mai sunt 22 de km pana la Belis. Toate fericite, zicand ca daca e pana acolo, mergem si pe jos:)).

                       


O luam la pas si tot mergem...incepem sa ne ingrijoram ca nu mai trece nicio masina:))). Nu mergem nici vreo 20 de minute pe jos ca vine o masina si iar facem cu mana.. Era un domn singur in masina si care ne-a dus pana in Marcesti. La soferii care ne-au luat le-am dat portocale, merre si uneori ciocolata in loc sa le dam bani:)).

Dupa al doilea stop:))

                                                   


In Marcesti coboram si o luam din nou la pas, oprindu-ne sa mancam maciese si nu trec nici 10 minute ca iar facem cum mana la o masina care trece si care ne ia si ne duce pana in Rasca. Multumit frumos!!! De aici pornim din nou pe jos...si mergem destul... Si aici vine cireasa de pe tort. Suntem in Rasca, deja era ora 18:00, nu avem unde sa dormi, sufla vantul si suntem in the midle of nowhere!!!

Si la Aida i se aprinde beculetul: cercetasele si-au facut tabara de vara anul trecut in Rasca, iar terenul pe care si-au pus corturile apartinea unor batranei foarte simpatici. Ne hotaram sa trecem pe la ei cu speranta sa zica: "Poi cum sa mai mergeti pana la Belis asa tarziu? Dormiti aici si mergeti maine!!" :)). Perfect plan:)).

Cu batraneii din Rasca

                                                       

:)

                                                                   
Mergem pe drumul principal si se zareste casa batraneilor..ne incumetam pe carare si cand ajungem, batem la usa. Ne deschide un batranel cu un zambet mare pe buze si o recunoaste pe Aida cand aceasta a pomenit de cercetasi. Ne pofteste inauntru bucuros si incepe sa ne intrebe ce facem pe aici? unde mergem?  I-am spus ca ne-am pornit spre Belis doar ca ne-a prins seara. Surpriza a fost cand batranelul nu a ezitat nicio clipa sa ne invite sa dormim la el si sa pornim maine dimineata spre Belis. A fost cel mai dragut moment din toata iesirea!!! Am stat la povesti, batranica s-a bucurat si ea si ne-a dat de mancare.
Cred ca am mancat cea mai buna telemea cu slanina si cu ceapa ever!!!! :))

Ca sa recompensam bunatatea batraeilor ne-am gandit cum sa ii ajutam si am mers sa le spargem gheata de pe carare, evident ca au strigat dupa noi sa venim in casa ca e frig afara:)).
Cred ca a fost cel mai tare batranel care l-am cunoscut. Imaginati-va un barbat de 81 de ani, cu zambetul pe buze tot timpul, care stia sa utilizeze telefonul si pe deasupra stia o gramada de numere din cap (nu m-ar mira sa stie sa scrie si mesaje :)) ), care stia cine e Mihai Ungureanu (poreclit Mihaita) si ca Victor prezinta vremea la PROTV si care, culmea, nu s-a barbierit:)), care vorbea de vacuta lui si care stia tot programul de la TV pe de rost. Nu am avut cum sa ne plictisim:)).

Seara la ora 21:00 ne-am pus in pat si noi nu aveam somn. Am dormit toate 3 intr-un pat fiind putin inghesuite dar asta nu mai conta. Dimineata la 6, ei s-au trezit si pe la 7 ne-am trezit si noi. Ne-am spalat, am mancat, am multumit pentru ospitalitate,batranica s-a dus la biserica si noi ne-am continuat drumul spre Belis.

Eram atat de fericite toate 3 incat radeam flux continuu:)). Si..incepem sa facem din nou stopul..In apropiere era o manastire, fiind duminica, era destul de circulat drumul si asa am prins o masina pana la manastire. Intram putin si noi sa vedem manastirea dupa care ne continuam drumul.

On the road

                                                                 

O dimineata superba

                                                           

Umbre

                                                                 

Poza de grup

                                                                 

:D

                                                                       
                   

Facem din nou cu mana...si masina respectiva ne duce pana in Belis-sat ca apoi sa aflam ca pana in Statiunea Fantanele mai sunt vreo 4-5 km:)). Super!!! Eram bine imbracate, mancate, hai sa mergem pe jos. Zis si facut! Am inceput sa cantam pe drum, sa radem, timpul trecea repede si observam indicatorul cu "Statiunea Fantanele". Asta e! Am ajuns. O statiune mica dar draguta cu tot felul de cabane si pensiuni si cu un peisaj superb 8->.

Am ajuns in statiune:)

:)

Poza de grup la lac:)

Mergem ce mergem si deja incepem sa zarim lacul...ne oprim la el si ne-am pus sa mancam. Era un peisaj foarte frumos totul fiind imbracat in alb.
Stam ce stam, mai facem poze si pornim mai departe. Si din nou incepem sa facem cu mana masinilor care trec.

:)

Dadeam raportul:)))

Entuziasm

Zambete

Ne ia o familie draguta care dorea sa ajunga in Marisel. Super!!! Ne-am ratacit putin dar pana la urma am ajuns pe drumul cel bun. Atunci am observat cat de mare e comuna....Pot sa spun ca aici am vazut cel mai frumos peisaj de iarna:X.

La Marisel, masina ne lasa la intersectie, loc care imi era cunoscut deoarece mai trecusem pe acolo. Vedem cativa biciclisti la magazinul de acolo..iar noi ne punem sa mancam pe ceva bancute.
La un moment dat unul dintre ciclisti a venit la noi, a intrat in vorba cu noi, l-am servit si pe el cu mancare.
Tipul a venit din Cluj intr-o plimbare cu bicicleta, a alunecat pe o bucata de gheata si i s-a rupt ceva la bicicleta iar acum astepta un prieten sa vina dupa el.
Ne luam ramas bun de la el si pornim din nou la drum si din nou facem cu mana.
Si mergem si mergem si nu ne mai ia nimeni...

Trece o masina foarte draguta, un Land Rover care in final opreste si spre bucuria noastra mergeau spre Cluj. Ganditi-va la o masina mare toata piele si noi putin cam murdarele. Replica doamnei din fata nu intarzie sa apara: "Fetelor, sper ca nu sunteti foarte murdare". Cei doi au facut o plimbare pe la Belis, Marisel..doar ca ei, spre deosebire de noi, erau cu masina.
S-au cam mirat cand le-am spus ca am pornit de ieri si ca am pornit cu stopul:)).
Foarte amabili ne-au dus pana in Cluj:D. Le-am multumit frumos si aici s-a terminat aventura noastra.

Si acum partea care ne-a placut la toate 3 cel mai mult: am cheltuit 0 lei:)).
In loc de bani am dat mere, portocale si ciocolata:)).

Sper sa revin cat de repede pe blog cu aventuri noi:).

Continue Reading

Faceti cunostiinta cu Petunia!!!

Uuuufff...a trecut ceva vreme de cand nu am mai postat nimic pe blog...
Probabil aceasta pauza a fost datorita lipsei de activitati si datorita sesiunii care tocmai a trecut...cu bine:)

Motivul pentru care m-am gandit sa scriu aceasta postare este faptul ca vreau sa va fac cunostiinta cu cineva...

Tanananananananananana......

                                  


Faceti cunostiinta cu noua mea achizitie...PETUNIA.

O bicicleta care mi-am dorit-o demult dar care din lipsa fondurilor financiare nu mi-am permis-o.
Insa pe data de 20 ianuarie 2012(de ziua surorii mele) cineva mi-a zambit de sus (Multumesc!!!) si am reusit sa imi achizitionez bicicleta mult dorita:). Am optat in final pentru un Focus Whistler.

Din pacate am doar o poza cu ea de pe site-ul celor de la Maros, magazinul de unde am si cumparat-o.

Poate va intrebati de ce Petunia?

Bun..hai sa va explic...Teo alias Nepo`(my best friend) ma incurajat sa pun bani la pusculita pentru bicicleta iar in urma cu 2 ani de ziua mea, chiar mi-a facut cadou o pusculita pentru a-mi putea strange banii. In momentul acela, eu i-am promis ca in momentul in care imi iau bicicleta, va avea onoarea sa o boteze cum va dori.
Evident ca numele bicicletei nu a intarziat sa apara....Petunia si asa va ramane.

Sper ca Petunia sa reziste la cat mai multe ture, sper sa nu ma tranteasca de prea multe ori si sper sa nu ma lase cand voi avea mai mare nevoie de ea.

Prima tura cu Petunia o veti afla si voi doar ca pana atunci mai trebuie sa se incalzeasca vremea si Petunia trebuie sa vina acasa..deoarece momentan este inca in Cluj, in cutie, demontata:)).




PS: Intre timp am platit si taxa de inregistrare la Maraton Cluj asa ca...see you there!!!

Continue Reading

Timisoara Marathon 2011-partea II

Ceea ce o sa imi aduc aminte mereu legat de concursul acesta e ca....nu am avut emotii inainte.

Sunt genul de om care ma stresez la culme, ma agit si ma consum...oare cum va fii? O sa reusesc sa termin? O sa imi scot timpul? De obicei intrebarile astea imi ocupa toata mintea. La concursul acesta nu a fost asa. A fost 9 octombrie...

Hai sa nu o mai lalaim si sa iti povestesc cum a fost.

Dupa Cluj stiam ca vor urma si alte concursuri. Vroiam sa ma prinda si pe mine microbul acela de care vorbeste toata lumea.

Dupa cum am mai spus desi mi-am propus un antrenament destul de strict nu l-am respectat in totalitate. Acolo undeva speram sa se intample o minune sa pot sa termin intr-un timp mai bun decat cel de la Cluj.

De prin luna lui septembrie incep sa intru pe site-ul concursului din ce in ce mai des pentru a vedea care e traseul, cum platesc taxa de inscriere etc.

Cum multe din informatiile de pe site nu erau actualizate, am sunat la numarul de telefon afisat pe site si intr-un mod foarte politicos si amabil am primit toate informatiile necesare. Multumesc frumos:).

Imi printez formularul de inscriere, platesc taxa de inscriere la banca si trimit formularul spre Timisoara cu confirmare de primire.

Prima tentativa de trimitere a formularului a esuat din mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa (am uitat sa pun timbru si nu stiam ce naiba ii lipseste la plicul acela:)) )

Cum toate se rezolva cu bine, dupa aproximativ o saptamana primesc si confirmarea de primire si toate sunt ok.

Cum sora mea e la facultate in Timisoara si concursul e doar duminica,ma gandesc eu asa sa merg de miercuri in Cluj.

Era prima saptamana de faculta dar stii cum e....unii profi sunt plecati si prin urmare nu faci mare lucru.

Zis si facut, miercuri la 15:41 pleaca trenul din gara....Timisoara I`m coming:)

Trenul evident ca are intarziere si ajung la ora 23:00 in gara, sora mea evident ca ma astepta si pornim spre Complexul Agronomic.

Urmatoarele zile s-au lasat cu iesiri in oras, cu ore destul de putine de somn si uite ca se face sambata.

Il iau pe prietenul meu frumos de mana si mergem la Hotel Timisoara pentru a-mi ridica numarul de concurs si cipul.

E sambata seara si eu nu am emotii..

In alte circumstante m-as fi stresat la culme..sincer..nici macar nu facusem traseul. Nu stiam traseul si eram foarte relaxata.

Asta e! Ce va fii, va fii.

Sambata seara desi imi propun sa ma pun la somn mai repede ajung doar pe la ora 24:00 in pat.

Ta na na na na na na na...telefonul suna duminica dimineata la ora 8. Ma pun sa mananc ceva...2 banane:)) mai mult nu intra.

Il asteptam pe Ion (un prieten foarte bun) si mergem spre Primarie de unde se va da startul.

Din Complexul Agronomic pana la Primarie, pe jos, facem cam 45 de minute.

O lalaim si desi incerc sa ii grabesc atat pe Ion cat si pe sora mea Corina, vedem ca timpul trece si noi suntem pe nicaieri.

Acela a fost momentul in care am inceput sa ma stresez....ca nu ajungem si colac peste pupaza ei habar nu aveau pe unde era Primaria... Si simt ca incepe sa imi creasca adrenalina..

Incepem sa intrebam oameni pe strada si toata lumea spunea ca mai este de mers si faceti stanga si iar dreapta si iar stanga..

La 10 se dadea startul si noi mai aveam de mers..intre timp mananc si un baton energizant.

Ce-i de facut? Hai sa luam un taxi..si intr-adevar ajugem intr-un final.

Ma schimb repede si incep sa ma incalzesc dupa care se anunta ca prima data vor pornii ciclistii si dupa 10 minute va incepe si semimaratonul..

Astept cu inima la gura...sa inceapa..

Printre participanti

Cu sora mea inainte de start

Cu Ion inainte de start

Lumea se incalzeste vorbeste dar observ ca sunt destul de putini participanti...probabil din cauza ca s-a suprapus cu maratonul de la Bucuresti.

Ne liniem la start...3...2....1 StART

Cum eu nu stiam traseul ma iau dupa cei din fata incercand sa imi gasesc propriul ritm..Merge destul de bine...incerc sa maresc ritmul si sa il mentin constant..Nu am ceas asa ca nu prea ma stresez cu timpul. Mi-l pun target pe cel din fata si incerc sa il intrec..

Ciclistii trec e langa mine avand masina oficiala cu timpul afisat in fata asa ca mai vand si eu timp..

Termin prima tura in 1:04:29.

Incepe tura a 2-a..de obicei aici urmeaza greul..pana la primul punct de revitalizare merge...mai este o fata in fata mea..si atat..nu mai vad pe nimeni..Cum spuneam nu stiam traseul asa ca sunt nevoita sa tin aproape desi incepe sa ma doara splina..

Dupa primul punct de revitalizare o intrec si o vreme sta in spatele meu dupa care nu stiu de unde mai are energie ca am depaseste si se indeparteaza vizibil..si eu nu mai am atata energie sa ma tin dupa ea..Incepe sa devina demoralizant..Incerc sa mentin ritmul sa o mai zaresc cat de cat.

Si aici incepe sa se bata psihicul cu oboseala..nici nu ma mai opresc in punctele de revitalizare..am impresia ca daca ma opresc nu o sa mai pot alerga..Tot ce imi suna in cap e :POTI, POTI SA O FACI.

Ajung din nou in aglomeratia..cica circulatia era oprita si erau si politisti care dirijau circulatia..dar tot timpul trebuia sa trecem de pe o banda pe alta si trebuia sa te uiti sa nu dea o masina peste tine..

Sa nu mai spun ca prostia era prezenta..tot felul de oameni care lasau geamul jos si incepeau sa urle dupa mine...Suntem in Romania oare de ce ma mai mir?

Si ajung intr-un punct in care un voluntar tinea o pancarda pe care scria ca mai sunt 2 km..

Tot ce vroiam sa e sa ma opresc..ma durea splina ingrozitor si culmea ca incepea sa ma doara si gamba stanga..Stiam ca dupa ce cotesc la dreapta se vede finish-ul...si tot cotesc si la stanga si la dreapta si numai nu se mai vede odata...parca fugea de mine...

Incep sa aud galagia de la final, imi adun ultimele resurse de energie pentru sprintul final si trec linia de sosire in 2:13:48.

Sprinul final

Cum trec linia de sosire primesc diploma, medalia si tricoul.

Ion si sora mea ma asteptau cu nerabdare...ma uit la ei si nu pot sa spun nimic :)).

Imi era foarte sete asa ca beau un Nestea dintr-o gura si pornim spre casa.

A fost un concurs frumos....inca ma mai mir ca nu am fost stresata deloc.

Se putea si mai bine. Sincer, nu a fost timpul pe care doream sa il scot dar am inteles ca trebuie sa lucrez mai mult.

Si acum partea care imi place cel mai mult: multumirile:))

-in primul rand parintilor mei care m-au sunat si inainte si dupa concurs

-surorii mele ca ma gazduit la ea pe parcursul sederii mele in Timisoara

-lui Remus care a stat cu gura pe mine sa nu las antrenamentele atunci cand nu prea aveam chef de ele

-Cristinei care tot timpul ma incuraja

-prietenului meu care nu ma scotea din cuvantul "nebuna" (Cum sa alergi atat?)

-Aidei care ma incurajat si ea

-fostelor mele colege de camera care au simtit gustul primului maraton si acum ma sustin in continuare

-tuturor persoanelor care m-au bombardat cu mesaje si telefoane de incurajare inainte de concurs

Acum urmeaza o mica pauza dupa care incepe o lunga perioada de antrenament pentru concursurile de anul urmator unde sunt hotarata sa scot timpi mult mai buni.

Va urma!

Continue Reading