Ziua V: Hai la munte Capilano Park și Grouse Mountain

    Știi acel moment de glorie când ești în același loc ca și poza din ghidul tău? Acel moment de glorie l-am avut în ziua cu pricina. Capilano Suspension Bridge era pe coperta ghidului meu.

    Am lăsat partea de munțomăraie pentru o zi cu soare și Doamne bine a fost.

Să începem cu Capilano Park, tare mult m-am codit până am ajuns. Problema era transportul, practic este în afara orașului și e de combinat 2 autobuze. Nu că era imposibil dar ceva îmi dădea cu virgulă, asta până am verificat site-ul lor și am văzut că au transfer gratuit aflat la 15 minute de hostelul meu., din Downtown. Zici că m-am luminat instant. Da, este shuttle bus până acolo, mai multe detalii găsiți aici. 

     În aceea zi am ajuns la hotel de unde urma să aștept busul, să nu spun că era plin de lume în așteptarea aceluiași autobuz deși era la orele dimineții. Transferul durează aprox 25-30 minute și iată-mă la intare. Îmi scutur buzunarul de 39,50 CAD, preț pentru stundenți și mă las efectiv furată de peisaj. Pot să rămân aici ????

     La intrare găsești totem poles pe care nu ai cum să nu îi vezi, după care piesa de bază a parcului: podul suspendat de unde poți vedea în toată splendoarea canionul. Odată trecut podul este un mic traseu printre copaci de zici ca ești într-un parc de distracție. Odată ce treci podul înapoi ajungi la puntea suspendată. 

                   

     Mi-am petrecut prima parte din zi aici urmând să o iau din loc spre Grouse Mountain care e la câțiva km depărtare de Capilano. Ies din parc și aștept autobuzul spre următoarea locație unde ajung în aprox 10-15 minute.

     Aici alt paradis, munte cât vezi cu ochii de nici nu știi pe unde să te uiți.

     Mă informasem înainte care e treaba cu urcatul și ce e de belit ochii pe aici. Treaba e simplă și te scutură de câțiva zeci de euro în 2 secunde și 3 mișcări. Intrarea in parc și telecabina dus - întors e 56 CAD. Dacă vreo și o vizită la The Eye of the Wind te mai scuturi de încă 15 CAD așa că am ales varianta low-cost: un hike până sus.

     Hike-ul se numește Grouse Grind Trail și pornește din parcare . Un hike de 2.5 km și 800 m diferență de nivel. Dacă faci hike-ul urci moca :).

                    

               

 

     Traseul se face în aprox 1.5-2 h, eu am reușit să îl parcurg în 1.42 h fără să mă grăbesc și să mă bucur de peisaj. Pe alocuri sunt și trepte dar scoți limba până sus, eh așa e cu cei care nu prea mai au antrenament, ca și mine :)).

     Sus se pot vedea și 3 urși grizzly și o altă telecabină ce duce la The Eye of the Wind. După ce m-am învârtit pe acolo am luat telecabina (Skyride) ca să cobor deoarece să faci hike-ul în sens invers este interzis, e prea abrupt. Se poate doar urca. Biletul la Skyride este 15 CAD iar telecabina coboară în 8 minute. 
     Mă plantez din nou în stație ca să prind busul spre Capilano Park și ghici ce? Nu știu cum necum dar șoferul nu a vrut să îmi ia banii de bilet. Când a auzit că merg doar până la Capilano (aprox 10 stații) a zis ca e ok și mi-a făcut semn să urc în bus. Nu i-am zâmbit și nici nu i-am tras cu ochiul dar gestul m-a uimit maxim. De la Capilano am luat din nou shuttle bus spre Downtown Vancouver și dusă a fost și ziua a 5-a.





     Citește și:

Canada: jurnal de vise devenit realitate
Ziua I: Vancouver, am ajuns!
Ziua II: Vancouver la pas
Ziua III: Vancouver-Chinatown
Ziua IV: Toată ziua Stanley Park
Ziua VI: Vancouver Island - Victoria
Ziua VII: Whistler - raiul schiorilor
Vancouver: sfaturi și cheltuieli

Continue Reading

Canada: jurnal de vise devenit realitate

Perioadă: 6-13 octombrie 2018

Participanți: solo

Puncte forte: Vancouver, Grouse Mountains, Capilano Suspension Bridge, Whistler, Victoria

     Cred că am uitat ce vârstă aveam de când auzisem prima oară de Canada. Aveam o rudă mai îndepărtată acolo și mă întrebam cum e posibil să zbori atâtea ore și să treci oceanul. Nu știu de ce tot timpul am avut o afinitate pentru Canada și la vârsta care o aveam atunci mi se părea imposibil să ajung și eu într-o zi acolo. Mă uitam cu limba scoasă la toate persoanele pe care le auzeam vorbind de Canada, ori că au fost în vizită ori că sunt deja stabiliți acolo. Chiar și acum câțiva ani mi se părea aproape irealizabil să pășesc pe tărâm canadian. 

     Am spus și repet, să plec din România a fost una din cele mai bune decizii luate. Am fost forțată să mă descurc singură și să învăț din greșelile mele.

Iată că un an de când m-am angajat în Dublin la o agenție de turism l-am sărbătorit în Canada.

Piața turismului e diferită comparativ cu cea din România din toate punctele de vedere: conexiuni, prețuri, flexibilitate, frecvența zborurilor, avantajul unui aeroport internațional foarte aproape etc.

     Am avut o săptămână plină și planul foarte bine elaborat de acasă, știam ce voi face în fiecare zi, verificând condițiile meteo și orientându-mă după acestea.

     Poate mă întrebați de ce am ales Vancouver? Aflasem că se scot vizele de turist pentru Canada și undeva știam că anul asta sigur merg, nu știam orașul dar Canada trebuie să fie. 

Am tot întrebat în stânga și în dreapta persoane care au cam bătut Canada care variantă e mai bună: Toronto, Montreal, Calgary, Quebec sau Vancouver?

Toronto mi s-a spus ca e prea americanizat și nu e ceea ce căutam, Montreal și Quebec era varianta de luat în calcul, în Calgary era doar munte dar problema era că trebuia să închiriez mașină și nu sunt un șofer desăvârșit așa că am renunțat. A rămas Vancouver care câștigase teren, toată lumea spunea că e un oraș cu un vibe diferit, ca e un oraș pentru tineret și că sigur nu mă voi plictisi. Așa că a rămas Vancouver chiar dacă a fost mai scump biletul de avion :P.

      Am plecat dimineață și am ajuns în jurul prânzului, deși zburasem 9.30 h diferența de fus orar a ajutat. Am făcut check-in-ul și am plecat în tura de recunoaștere. 

     A doua zi am bătut orașul, zona de Yaletown si Granville Island pe o ploaie măruntă care nu se mai oprea. 

     A treia zi am cutreierat China Town, Vancouver-ul având o foarte mare populație de asiatici, în special chinezi. M-ai mult de jumătatea populației din Vancouver nu sunt vorbitori nativi de limbă engleză.

     A patra zi e zi cu noroc, un soare de octombrie superb, de-a dreptul cald astfel că petrec toată ziua în Stanley Parc, cel mai mare parc din America de Nord iar spre seară admir un apus superb la mare.

Nu am problemă cu mersul pe jos când merg pe coclauri dar în aceea zi chiar am simțit că mă dor picioarele.

     A cinea zi o petrec în afara orașului unde îmi place mie foarte mult: la munte. Încep dimineața cu un pod suspendat și termin după amiază cu un hike în Grouse Mountain.

     A șasea zi e cu fainoșag pentru că merg spre capitala Vancouver Island - Victoria. Ziua începe de dimineață cu feribotul, o zi plină de vizitat iar apusul mă prinde din nou pe feribot, vai ce frumos e aici! Pot să rămân?

     A șaptea zi e din nou la munte cum îmi place mie și nu oriunde. Nu, nu! E în Whistler, una din cele mai frumoase stațiuni de ski din lume și cu prețuri pe măsura ei. Nu puteam să închei mai bine săptămâna decât să stau la soare în sătuțul cu pricina înconjurat de munți și să fac o scurtă drumeție. 

     Pot să spun că a fost unul din cele mai frumoase coclauri de până acum. S-a meritat toate orele de zbor. 

     Citește și:

Ziua I: Vancouver, am ajuns!

Ziua II: Vancouver la pas

Ziua III: Vancouver - Chinatown

Ziua IV: Toata ziua Stanley Park

Ziua V: Hai la munte Capilano Park și Grouse Mountain

Ziua VI: Vancouver Island- Victoria

Ziua VII: Whistler - raiul schiorilor

Vancouver: sfaturi și cheltuieli 

Continue Reading

Ziua I: Fuga la vulcan și plimbare în Napoli

     Am dormit toate 3 neîntoarse, cazarea a fost în plin centrul al orașului, în apropiere de gară astfel că undeva la ora 8 facem ochi, azi suntem puse pe fapte. Ies pe balcon și efectiv mă bucur de forfota din oraș, de sunetul mopedelor de claxoane...ah, asta e Italia. Nu știu de ce dar îmi era un dor maxim. 

     Înainte de ora 9 suntem în  Gara Centrala Giuseppe Garibaldi și luam trenul circumvesuviana până la Herculaneum. Gara e puțin spus infectă dar încercăm să facem abstracție de mizerie, murdărie, oameni de tot felul și încercăm să rămânem cu toate lucrurile în buzunare. 

Știam că Herculaneum e fratele mai mic și mai puțin aglomerat a Pompeii-ului dar sărim peste și cum ieșim din gară vezi panouri informative cu plecări spre Vezuviu.

     Alegem Vesuvio Express care ne duce din Herculaneum până la poalele muntelui după care se merge perpedes.

Prețul distracției a fost de 20 euro: 10 euro transportul Herculaneum - Vezuviu și 10 euro intrarea.

     Cred că istoria locului e cunoscută de tot poporul: erupția vulcanului din anul 79 a devastat orașele romane Pompeii și Herculaneum acoperindu-le cu un strat gros de lavă și noroi. Acestea au început să fie excavate în sec XVIII ieșind la iveală tot ceee ce se poate vedea azi în cele 2 situri istorice.

     Ultima erupție a vulcanului a avut loc 1944, Vezuviu este considerat un vulcan activ și este în continuă monitorizare.

     Drumul de la microbuz până la conul principal e undeva la 30-40 minute de urcat. Practic e potecă, nu ai unde să te rătăcești iar priveliștea de sus merită toți bani.

     Înălțimea conului principal are aprox 1281 m altitudine iar relieful ajută la formarea fenomenului de condensare astfel că vremea se schimbă de la minut la minut.

     Ne întoarcem în Herculaneum și luăm din nou trenul spre Napoli iar a doua jumătate a zilei o petrecem în Napoli și mergem în recunoaștere. Nu am avut în plan ceva anume de vizitat așa că ne-am lăsat pierdute pe străduțele înguste din centru. 

     Am uitat să vă spun că meniul meu din cele 3 zile petrecute aici a fost: pizza, paste și înghețată. A contat prea puțin că era ianuarie, gelateria era oricum deschisă și era ocazia perfectă să mănânc înghețată autentică napolitana și...nu cred că are rost să vorbesc despre pizza. Acela a fost deliciul suprem :)). 

     Citește și:

Napoli: escapadă între fete

Ziua II: Cum să iei țeapă și să te relaxezi în Sorrento 

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

Napoli: sfaturi și cheltuieli 

Continue Reading

Napoli: escapadă între fete

Perioada: 24-28 ianuarie 2018

Localizare: Napoli - Italia

Participanți: Ema, Krystyna, eu

Puncte forte: Vulcanul Vezuviu, Insula Capri, Pompei, Coasta Amalfi (Sorrento, Positano)

     V-am mai spus că plecarea mea din România mi-a deschis noi porți în ceea ce privește călătoritul.

Locuind în capitala Irlandei, totul a fost mai ușor din această privință astfel că nu se putea fără o ieșire între fete.

     A fost foarte greu de ales destinația iar după vizionarea unui film (Giuseppe Muscati), Ema și cu mine am știut că Napoli e locul în care trebuie să ajungem ca să vedem pe viu locurile și o parte din lucrurile personajului principal din film.

     Biletele le luasem cu 2 luni înainte iar între timp Krystyna, prietena Emei din Polonia, s-a alăturat escapadei italiene.

Am mai spus și repet că am fost de 3 ori în Italia, niciodată în același loc și nu aș putea să mă plictisesc. E locul care imi dă senzația că timpul stă în loc și am să merg de câte ori voi avea ocazia.

    Planul de bătaie în privința obiectivelor turistice era cât de cât bătut în cuie dar consider că oricât ai sta în Italia tot nu vei avea timp să vizitezi tot, prin urmare am văzut din toate câte puțin reușind să ne bucurăm de ele.

Citește și:

Ziua I: Fuga la vulcan și plimbare în Napoli

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano 

Napoli: sfaturi și cheltuieli  

Continue Reading

Ziua III: Dacă e munte, să toarne cu găleata

     După plimbarea în Maspalomas am dormit ca un prunc toată noaptea, evident trezirea a fost dată la 7 dimineața. Maria Jose și-a facut o rezervare pentru o mini-croazieră așa că pornim amândouă destul de dimineață, ea la mare eu în sfârșit la munte, yuhuu.

     O iau rapid spre gară să prin autobuzul și zăresc cum se adună norii, în mintea mea optimismul spune că nu va ploua pe când Doamne - Doamne are alt plan pentru mine. 

     1. ARUCAS

     Arucas e prima oprire de azi , nici nu îmi vine să cobor din autobuz..ploua cu găleata. 

Cand am plecat de acasă am plecat cu gândul că voi accepta orice voi întaâlni pe drum: dacă plouă nu ma voi supăra și mă voi bucura de ploaie, dacă e soare și mai bine, dacă mă pierd nu mă voi panică etc. Acestea au fost gândurile bine planificate de acasă. Îmi iau pelerina pe mine și o iau la pas.

Ma plimb pe străduțele înguste ale unui oraș de munte, oamenii nu par deranjați de ploaie, nu apuc să mă plimb nici 5 minute că ploaia se oprește și dau nas în nas cu Biserica Sfântul Ioan Botezătorul.

Eu i-aș spune catedrală..o minunăție în stil renascentist.

 

     Centrul Arucas e foarte mic, totul se petrece pe 2 străzi, o zonă pietonală și o mică zonă de shopping cu produse locale. Sincer, nu aveam nevoie de nimic mai mult. Uneori sunt sătulă de mall-uri, agitație,  zgomot, betoane. Arucas a fost liniștea de care am avut nevoie. Poate e locul unde timpul curge mai lin.

     La întoarcerea spre stația de guaguas (autobuz) am pierdut firul drumului dar am fost salvată de un localnic. M-a văzut plouată ca un pui așa că s-a oferit să mă ducă cu mașina până în stație. Oameni faini, ce să mai zic?

           2. TEROR

         A doua oprire pentru ziua de azi, acceași poveste ca și Arucas doar cu alt vibe. Oameni relaxati, îmi este mai mare dragul să aud oameni vorbind spaniolă. Mi se pare o limbă care sună bine indiferent de cuvintele care le folosești.

Plaza de Teror e buricul târgului, la fel ca oricare alt loc e piața și biserica.

                            

     Mă las purtată pe toate străduțele pavate uneori trezindu-mă în magazine cu produse locate și hand-made.

              

 

       3. Puerto de Las Nieves

       Grea treabă până am ajuns aici, legăturile cu autobuzul nu sunt cele mai stălucite. Am fost nevoită să mă întorc în Las Palmas și să schimb autobuzul, lucru care m-a costat timp. 

Puerto de Las Nieves se află în partea de nord-vest a insulei, practic e unul din punctele extreme ale insulei. 

     Totul începe cu o pietonală iar spre surprinderea mea a fost atât de pustiu. Nu mă așteptam să holcăie de turiști dar nu știu dacă am întânit 20 de persoane. Acesta e unul din porturile de unde pleacă feriboturile spre Santa Cruz de Tenerife, sora mai mare a Gran Canariei. Un port cu multe restaurante cu fructe de mare 

     Portul e bine-cunoscut și pentru El Dedo de Dios, o formațiune de rocă care a fost distrusă de o furtună tropicală în 2005.

El Dedo de Dios (Degetul lui Dumnezeu) împreună cu Roque Nublo și El Fraile au fost denumite de Ministerul Turismului ca cele mai importante formațiuni  de pe insulă.

     Autobuzul pleacă în fața mea așa că sunt nevoită să îl aștept pe următorul.

Ajungând la hostel văd un mesaj de la Maria Jose că mă așteaptă în localul în care fusesem cu o zi înainte. E timpul pentru cină, 1-2-3 pahare și somn de voie.

Citește și:

Gran Canaria: cum să te bucuri de soare în decembrie

Ziua I: Plimbare pe malul marii
Ziua II: Sudul insulei la pas 

Ziua IV: Pur și simplu Las Palmas
Gran Canaria: tips & tricks 

Continue Reading