La 9 dimineața sunt în Edinburgh, iau rapid Express-ul spre centru și mă plimb agale pe străduțele întortocheate. Orașul e încă somnoros iar soarele obraznic de mai mă trezește la viață. Vai, ce dor îmi era de o ieșeală.
Planul pe azi e simplu: bat la picior tot orașul până nu mai pot. Am în plan vizitarea castelului, orașul vechi și vizită la Scaunul lui Arthur (Arthur Seat).
Ajung la castel înainte de ora deschiderii, puzderie de lume și o coadă de cel puțin 20 m pe 2 coloane: cu bilete și fără bilete.
Sunt genul de ulițarnică ce gândește (de cele mai mute ori) 2-3 chestii înainte și îmi cam fac planul de acasă prin urmare optasem pentru un Explore Scotland Pass acesta având inclusă intrarea la Castelul Edinburgh și Castelul Stirling așa că rândul merge destul de repede.
Priveliște e minunată dar atât de multă lume mă obosește, nu mă împac deloc cu locuri atât de aglomerate cu turiști dar asta e, toată lumea vrea să vadă castelul.
Castelul Edinburgh (Edinburgh Castle) cocoțat pe o rocă vulcanică este simbolul scoțienilor de mai bine de 1000 de ani având un mix de stiluri arhitecturale.
Suprafața castelului e imensă și ai nevoie de cel puțin 3-4 ore ca să vizitezi (poate val vârtej) toate cotloanele.
Ce ar fi de menționat și neapărat de vizitat e
St. Margaret`s Chapel cea mai veche clădire din Edinburgh ce datează din secolul al 12-lea.
The Honours of Scotland este locul unde se păstrează câteva din bijuteriile coroanei. Din păcate pozele sunt interzise.
The Great Hall este o mică fortăreață în incinta castelului care mai păstrează stilul original.
Prisons of War este locul unde se pot vedea condițțile în care trăiau prizionerii de război între 1700-1800.
Ar putea fi multe de spus despre castel, vă las cu câteva poze.
Royal Mile este stradă principală ce leagă Castelul Edinburgh de Palatul Holyrood. Practic aici se desfășoară toată treaba istorică.
Cum ieși din curtea castelului, pășești agale pe Royal Mile și la fiecare metru te poti opri pentru că e ceva ce merită oprirea.
Încep cu St Giles` Cathedral ce datează din secolul al 15-lea, de remarcat fiind vitraliile.
La capătul străzii ajungi direct în curtea
Palatului Holyrood, reședința reginei Elisabeta iar în partea dreaptă se află clădirea noua a
Parlamentului scoțian.
Din păcate nu am mai reușit să vizitez palatul dar am făcut o vizită rapidă în Parlament. Nu pot să zic că m-a impresionat.
De aici vine partea care îmi place mie: Arthur Seat (Scaunul lui Artur ). Arthur Seat mi s-a părut atidotul perfect situat în oraș de a scăpa de agitație și puzderie de turiști, o rămășiță unui vulcan stins înaltă de 251 m situată în parcul Holyrood și care îți oferă priveliști de milioane după ce gâfâi să urci până sus.
Pe când mă plimbam pe Royal Mile văzusem un Terror Tour pe înserate. Nu e noutate că Scoția e plină de povești de groază, amante, copii din flori, incest, adulter și tot ce vrei tu, toate la grămadă doar în Edinburgh și dacă ne întoarcem în timp cu câteva sute de ani, treaba e treabă.
Turul e gratuit și oricum eram încă prin centru. Se pornește de pe Royal Mile si durează undeva la 1 h.
După terminarea turului mă plimbam agale prin orașul vechi unde 2 bărbați făceau atmosferă, un cimpoier și un toboșar. A ieșit ceva frumos, lumea dansa dansuri scoțiene, se distra și să nu mai spun că băieții își vânduseră toate CD-urile.
Citește și:
