12 aprilie 2011

Maraton International Cluj 2011-partea II

BY Bianca Dărăban IN , 11 comments


logo
Poza de pe site-ul oficial


Fac ce fac, ma gandesc la ce ma gandesc dar tot la 10 aprilie imi sta capul...
Am emotii de cate ori imi aduc aminte ca mai este putin si e 10 aprilie...
Acesta e ultimul gand care il am inainte sa ma pun la somn si e primul lucru de care imi aduc aminte cand ma trezesc si vad pe perete scris "10 APRILIE".

In timpul antrenamentelor mi-am propus sa scot un timp frumos...sub 2 ore...(vezi mai jos daca am reusit:P ).

Hai sa nu o mai lungim si sa va spun cum a fost :)

Sambata merg sa imi ridic kit-ul de concurs, Muzeul de Arta fiind gazda Expo Maraton.
Imi ridic kit-ul de concurs si sunt foarte nehotarata in ceea ce priveste Pasta Party.
Sa merg, sa nu merg?
Vroiam sa merg din curiozitate, dar eram singura.
Pana la urma ma decid sa merg.
Intru in Gambrinus, arat tichetul si primesc o portie de paste, o apa plata si o cafea.

Ma pun la o masa si incep sa savurez din paste. In drum ce merg spre masa, ma impiedic de jacheta unui baiat care era pe spatarul scaunului si nu mai pot sa imi trag piciorul.
Observa ca ma chinui dupa care ma ajuta si incepe sa rada. Frumos imi cer scuze si merg la masa care era libera.
In urmatoarea zi aveam sa il vad alergand:P.

Mananc ce mananc si dintr-o data vad ca toti cei de la masa din fata se intorc spre mine.
Incep sa ma intreb ce se intampla dupa care, spre marea mea uimire, ma cheama la masa lor.
Mi-au zis ca m-au vazut singura si s-au gandit sa ma cheme cu ei ca apoi sa aflu ca nici ei nu se cunoasteau intre ei. Se imprietenisera acolo.
Mi s-a parut o chestie super.

Accept invitatia de a sta cu ei la masa si incep tot felul de discutii foarte dragute despre maraton, de faptul ca e la prima editie, ca se doreste a fi un eveniment reusit si tot asa.
Pasta party s-a dovedit a fi o chestie foarte draguta si imi pare bine ca m-am decis sa merg.

Ajung la camin, le arat la colege tricoul, numarul de concurs, chipul de cronometrare si nu pot sa nu imi amintesc ca...aveam emotii.
Roxana incearca sa ma calmeze si ma incurajeaza spunandu-mi ca totul va fi bine.
Tot ce stiu e ca abandonul nu exista in vocabularul meu.
Si sa stiu ca pic lata la sfarsit, tot am sa termin!

Ma chinui sa imi pun chipul la adidasi si efectiv nu reusesc.
Nu stiu ce m-as fii facut fara Roxana. Multumesc!

La ora 22:00 ma pun la somn, dar fara sanse, nu reusesc sa dorm....ma tot gandesc cum va fi, daca o sa reusesc sa termin. Incerc sa alung gandurile rele si reusesc sa dorm 5 ore.


Poza luata de pe site-ul oficial

La ora 6 sunt sus, mananc bine si merg sa ii fac o vizita la Doamne Doamne.
La ora 8:30 sunt in Piata Unirii si le astept pe fete.
Lumea incepe sa se stranga, incepe sa fie agitatie, se fac probele de microfon.
Superba atmosfera!!!

Emotii

Ajung si fetele si ar fi cazul sa ma dezbrac si eu ca sa ma incalzesc.
Dar cum sa imi vina sa ma dezbrac cand afara erau 3 GRADE!!! 3 GRAAAAAADEEEEE!!!!!
Fetele erau inghetate numai cand se gandeau ca trebuie sa dau jos de pe mine.
Anca incepe sa isi faca cruce:))
Asta este! Ma dezbrac si incep sa ma incalzesc.
Se aduna lumea, se aduna si atmosfera e un amestec de nerabdare si emotie, cel putin pentru mine. Mananc un baton Isostar si ma simt super.


Cu Roxana

Se anunta ca mai sunt inca 20 de minute pana la start; emotiile ma cuprind si mai tare...Piesa "In and out of love" de la Armin van Buuren face atmosfera...

Minutele trec repede...ma mai incalzesc si suntem rugati sa mergem la linia de start.
Fetele imi ureaza succes si merg spre linia de start...


Incalzire

10...9...8...7...6...5...4...3...2....1 STAAART

Si incep sa alerg....Momentul care il asteptam de 4 luni e tocmai acum!!!
Ma simt super!!
O iau incet in ritmul meu.

Pana pe Dorobantilor, alerg langa Alexandra, una din fetele de la Pasta Party.
La un moment dat simt o durere, indiciu ca trag prea tare. O las pe Alexandra sa o ia inainte si eu raman putin in spate si incepe sa ma intreaca lumea.
Nu ma descurajez si alerg in ritmul meu.
In timp ce alerg, o groaza de ganduri imi trec prin cap. Avand mintea ocupata, observ ca deja am ajuns la Iulius Mall si totodata primul punct de revitalizare. Beau putina apa fara sa ma opresc si o iau mai departe!

Lumea de pe margine ne mai aplauda, ne mai incurajeaza, unii soferi sunt nervosi ca e blocata circulatia. Asta e! Vor incepe sa se obisnuiasca.
Imi trec o groaza de lucruri prin cap si incerc sa ma motivez zicandu-mi ca pentru asta am muncit aproape 4 luni de zile..

Timpul trece, alergand pe Bulevardul Nicolae Titulescu ma ajunge cineva din spate.
Este un domn care intra in vorba cu mine. Il cheama George si a mai alergat inca 17 maratoane. Incepem sa povestim si fara sa imi dau seama, vad ca datorita lui, abordez un ritm mai alert.
Timpul trece si eu alerg. Termin prima tura in ropot de aplauze in 1:06:06. Nu e rau.


Incepe tura a doua si deja incep sa simt semnele de oboseala..George se gandeste sa ma ajute si se ofera sa ma traga efectiv. Nu am ce face, trebuie sa tin ritmul cu el :)). Ajung din nou la Iulius Mall la primul punct de revitalizare unde mananc glucoza si o dam din nou pe alergat.
Ajung iar pe Nicolae Titulescu...si aici incep sa imi spun prima data: "NU MAI POT!"
Aici incepe o batalie intre dorinta de a termina si oboseala. O batalie psihica fantastica.

Eram aproximativ la km 15. Atat de lung a fost bulevardul incat am crezut ca nu se mai termina..Tot ce imi doream era sa vad Catedrala Greco-Catolica in constructie si al doilea punct de revitalizare.

Intr-un final ajung si la punctul de revitalizare:beau 2 pahare de apa si nu imi vine sa ma urnesc din loc..Simt ca nu mai pot..picioarele ma dor din ce in ce mai tare si nu mai vor sa asculte.

Alerg din ce in ce mai greu si undeva acolo incerc sa imi gasesc motivatie..Ma gandeam ca nu trebuie sa dezamagesc unele persoane care au crezut in mine si inca mai cred. Trebuie sa termin!
Trec de bucla si ajung pe Clinicilor.
Incep sa simt gustul finish-ului. Trec de ultimul punct de revitalizare si voluntarii ma incurajeaza foarte mult.
Gata! Daca am alergat atat, pot sa alerg sa si ultimul kilometru.
Abandonul nu exista!!!
Ajung pe Napoca, incep sa maresc ritmul si dintr-odata aud o voce.
Era unul din voluntari pe bicicleta si ma intreaba daca eu sunt numarul 187 si daca sunt Bianca. Am incremenit! Credeam ca e ceva problema cu chipul ca apoi sa aflu ca, defapt Anca si Cristina(colegele mele) s-au ingrijorat ca nu m-au vazut cand am terminat prima tura si s-au gandit sa nu fi patit ceva.
Cum spuneam, asa colege de camera sa tot ai!!!
Tipul da un telefon si totul este in regula.

Aud galagia de la finish si e momentul pentru sprintul final..Acum sau niciodata!!!
Incep sa simt o durere in gambe si mi se zbate muschiul..Il las sa se zbata, sunt prea fericita.
Nimic nu mai conteaza.

Trec linia de finish in ropot de aplauze in 2:13:10.
Moment de neuitat!!!

Cum ajung, fetele ma iau in brate si ma felicita...simt ca nu mai pot..

Predau chipul si imi iau medalia.
Ma dor muschii ingrozitor si tot ce vreau este sa stau jos.

Asa arata un om dupa ce a alergat 21,0975 km

Dupa cateva minute, ajunge si locul 1 la Maraton, etiopianul Ashenafi Erkolo.
Eu am alergat 21,0975 km in 2:13:10 si el a alergat 42,195 km in 2:22:16. RESPECT!!!


Cu locul 1 la Maraton si George

Moment de neuitat..

Fericire

Si acum urmeaza partea cu multumirile:

-lui Remus, pentru faptul ca a crezut tot timpul ca pot, pentru faptul ca ma batut la cap aproape 4 luni de zile sa nu las antrenamentele si pentru faptul ca a stiut sa ma incurajeze tot timpul.
-colegelor de camera(Roxana, Anca, Alina si Cristina) care tot timpul radeau de mine cand veneam ca un purcel facandu-ma si pe mine sa ma simt bine, pentru ceaiul pregatit dupa aproape fiecare antrenament, pentru incurajari si pentru galeria facuta.
-Cristinei, care tot timpul ma incurajat si mi-a zis ca pot, care mi-a imprumutat crema pentru dureri musculare si care tot timpul ma asculta.
-Aidei, care ma incurajat si mi-a trimis mesajul in dimineata concursului stiind ca nu trebuie sa o dezamagesc
Si nu in ultmul rand sa le multumesc alor meu desi nu au stiut ca particip. Daca ar fii stiut sunt sigura ca m-ar fi sustinut. Am vrut sa fie surpriza:).

Cu Anca, Roxana si Cristina(in spatele aparatului)

Am fost putin dezamagita ca nu mi-am scos timpul dorit, dar sunt sigura ca la urmatorul concurs va fii mult mai bine.
Locul 45 la Halfmarathon Female.

Mai multe detalii legate de eveniment, gasesti aici.








11 comentarii:

Adrian Hogiu spunea...

Felictari penttru tot efortul depus si pentru ideea de ati ati atinge un tel...e de luat in seama...la anul va fi mai bine si cu siguranta inceputul acesta iti va da mult mai multa dorinta de participare si antrenament..felicitari inca odata...:)

astrucj spunea...

Felicitari!

Bianca Daraban spunea...

Multumesc frumos! Foarte dragut din partea ta ca ai avut rabdare sa citesti atat de mult:D

roxana spunea...

Bibi sa stii ca si la urmatorul maraton vom fi alaturi de tine, numai ca atunci ne vom controla mai bine emotiile si nu ne vom mai panica incat sa trimitem oameni dupa tine. Tot ce pot sa iti spun este sa ai incredere in tine ca intr-o zi ii vei fura locul etiopianului;)...si noi te vom sustine...si tu o stii mai bine:P oricum sa ai incredere in tine ca totul va fi bine:* multa bafta pe viitor si felicitari pentru curaj...la anul ne inscriem si noi la "alergatul cu privirea":))
:*:X >:-D<

Bianca Daraban spunea...

Multumesc mult Roxana.
Am apreciat enorm de mult tot ajutorul pe care mi l-ai acordat de cand ma batea gandul sa ma inscriu. Ai stiut sa razi de mine, sa ma incurajezi si sa ma ajuti.
Nu pot decat sa iti multumesc pentru tot.
Cine stie? Poate te conving si pe tine sa vii la un antrenament cu mine sa ne facem scrofite amandoua =))

roxana spunea...

bine cu conditia sa o luam si pe alina sa fin cei trei purcelusi(in cazul nostru cele 3 purceluse):P

supernova spunea...

Felicitari Bianca, frumoasa cursa!
Ai fost cumva si la ceva alergari pe munte?

Bianca Daraban spunea...

Multumesc!
Nu, nu am fost la alergari pe munte, dar urmeaza :D

rares spunea...

Bravooo!!! nu conteaza locul pe care l-ai luat, ci ca ai trecut linia de sosire. Cred ca parintii tai sint foarte mindrii de tine. Va pupam pe toti si va dorim "paste fericit". Rares,Nadia, Roxana, Bea si Razvan Radu.

Remus spunea...

...si cand te gandesti ca asta e abia inceputul!
Felicitari pentru tot, e rezultatul multor antrenamente pe care doar tu stii cum le-ai facut. Mult noroc in continuare si imi pare bine sa vad ca nu "te-am batut la cap" degeaba 4 luni! :)

roxana irina spunea...

:)))) acum pare mult mai amuzant dupa atatia ani cand recitesc