Dacă nu acum, atunci când? Asta a fost replica mea dată tuturor persoanelor care mă întrebau: ”Iar pleci?!?” Dacă îmi făceam planul de bătaie la început de an, la sfârșit de 2016 realizam cât de prost a fost făcut așa că am lăsat aproape totul la voia întâmplării, ce iese, iese :).
Am eu niște fluturi roz în cap de fiecare dată când e vorba de plecat, anul acesta a fost imortalizarea locurilor vizitate cu o poză de pomină, cred că s-a săturat lumea de fața mea așa că cea mai prețioasă pereche de încălțări mi-a luat locul prin urmare, cam toate locurile vizitate sunt în nuanțe de verde și galben :)). Scarpa a fost laitmotivul tuturor escapadelor de anul acesta :)) și recunosc că sunt mândră de ceea ce a ieșit :D.
Ca gândul și ca vântul iarna zboară și uite că suntem în mai și aștept cu nerăbdare un soare nebun de Turcia să îmi ardă fața. Un veritabil ”Made in Turkey”. Plimbare de seară în Marmaris, o lecție de istorie în Efes, plajă îm Kusadasi și un autentic Bodrum îmi țin gura căscată și aparatul pe poziții. Am avut la dispozișie o săptămână să gust dintr-o altă lume, puțin mai diferită decât cu ce eram eu obișnuită.
Nici nu apuc să vin acasă și să număr zilele din calendar că sfârșitul lui mai se lasă cu 3 zile în superbul Muntenegru și alte 3 zile la început de iunie în salbatica Croație.
În Muntenegru nu am timp să mă plictisesc deloc și sorb ca o sugativă fiecare peisaj și fiecare loc. Aflu și eu care e treaba cu o plajă de nudiști iar Petrovac și Ulcinj si-au spus povestea și istoria prin cetățile care domină plajele. De Budva nu am decât cuvinte de laudă. m-a ținut cu aparatul la ochi toată ziua și mi-a arătat că e și mai frumoasă acolo unde nu se înghesuie toți turiștii.
Ultima zi în Muntenegru și prima zi în Croația. Ziua am început-o belind ochii asupra Golfului Kotor, am ales un panoramic superb după care am belit ochii la cetate în Dubrovnik. Cetatea e un amalgam de sentimente și scene care m-au lăsat fără cuvinte, fie că alegi să te plimbi pe străduțe sau că te lași fascinat de ceea ce vezi sau că asculți cum se sparg valurile mării.
În Omis am fost tot pe fugă dar peisajul în combinație de munte și mare a fost cea mai plăcută senzație de respirat. Nu mai fusesem în croazieră din 2015 :)) prin urmare am urcat pe vapor cu o singură destinație: Insula Brac. Sălbatic, extravagant, simplu, impunător. Punctul forte al insulei este plaja Zlatni Rat pe care nu am ratat-o nici eu.
După ce m-am sălbăticit destul revin la oraș și Splitul sare și el în calea mea așa că mă văd obligată să îi fac o vizită. Am vizitat esențialul și anume centrul vechi dada, acela cu străduțe înguste și pavate într-un soare nemilos de iunie. Trogir, fratele mai mic al orașului Split ne-a arătat un adevărat muzeu în aer liber deoarece tot orașul vechi e patrimoniu UNESCO.
Hai să trecem puțin la munte că deja e prea cald. Am avut parte de prima tură solo la munte așa că am atacat singurul vârf de peste 1000 m din județ, în Munții Oașului. Nu m-am descurcat rău și a fost dovada vie că planul de acasă nu se potrivește cu cel din piață.
Sfâșitul lui iulie a început cu o aventură cu gust cracovian. Plecarea în Polonia a fost singura ieșeală programată la începutul anului. Am avut o săptămână de luat la pas Cracovia și împrejurimile ei. Am început cu o scurtă oprire in Slovacia la Kosice pentru un panoramic de 360 de grade. Cracovia ne-a arătat toată partea ei de istorie tumultoasă presărată cu mult frumos, cu legende, monumente și povești. După ce ne-a ars soarele bine de tot am hotărât să scădem câteva grade și să coborâm la -327 m în bine-cunoscuta mină de sare Wieliczka. Wadowice a fost orașul care mi-a pus capac în materie de bunătate, simplitate și libertate. Locul de naștere al Papei Ioan Paul al II-lea precum și casa memorială a acestuia transformată azi în muzeu a fost dovada vie că se poate și altfel.
După ce am bătut betoane destule, Gabi își spală păcatul și ne ”împăcăm” la o drumeție spre Creasta Cocoșului într-un început de cuptor ca în Maramu`.
Dacă tot vine noiembrie și frigul, Londra să fie. Londra m-a prins cu tema nefăcută total. Am mers cu alte treburi decât cele de a bate orașul în lung și în lat astfel că am ajuns doar în St. Albans, un orășel tipic englezesc care mi-a plăcut. Orașul e cunoscut pentru Abația St. Alban care în interiorul zidurilor are o poveste de spus.
Decembrie a fost cireașa de pe tortul anului 2016. A fost primul meu contact cu Scandinavia și sunt mai mult decât sigură ca nu este ultimul. Am avut 3 zile pline cu gust de înghețată daneză iar Copenhaga s-a ”dezbrăcat” de tot frumosul care am apucat să îl vizităm fie că a fost vorba de o plimbare în Nyhavn, că ne-am simțit regine la Frederiksborg sau că am ales o bere Carlsberg direct de la sursă, Maria fiind gazda perfectă și ghid pe măsura așteptărilor mele.
Știi sentimentul ăla când ai un bucket list și vezi că toate stelele se aliniază după dorințele tale? Anul acesta am reușit să îmi îndeplinesc 4 damblale în materie de nu-stau-acasă:
* să admir Marea Adriatică din Dubrovnik
* să văd Kosice
* să vizitez Cracovia
* să mă plimb în portul din Copenhaga - Nyhavn
A fost anul cel mai nebun în materie de nu-stau-acasă. Mulțumesc celor care au împărțit cu mine momente faine, oboseală, opinii diferite și până la urmă amintiri.
