20 decembrie 2018

Ziua III: Vizită la Pompeii și priveliști de Positano

BY Bianca Nicoleta IN , , , No comments


     Azi petrecem ziua în 4, tatăl Emei a venit de la Roma și va petrece ziua cu noi iar ce avem azi pe listă e Pompeii și o altă bucățică din Coasta Amalfi.
     La pompeii ajungem undeva de dimineață în jur de ora 9 și deja era ceva lume adunată la ghișeu. Să nu uităm că e ianuarie și nu e sezon și totuși văd că Italia e populată de turiști în fiecare zi din an și indiferent de vremea de afară. Trebuia să mă obișnuiesc cu asta. 
     Biletul de intrare e 13 euro și e unul din cele mai frumoase orașe istorice văzute, nu e primul, cel din Efes a fost la fel de bine conservat. 
Poate aș putea scrie romane doar pe acest subiect deoarece situl măsoară 66 hectare dintre care doar 45 au fost excavate. Situl e împărțit în 9 regiuni diferite și sincer cred că ai putea sta relaxat o săptămână aici dacă vrei sa vezi totul. Noi am alocat undeva la 3-4 ore pentru sit.










     Vremea ține cu noi astfel că abia așteptam să ajung din nou pe Coasta Amalfi păcat că drumul e atât de îngust și atât de aglomerat dar ce sa-i faci, peisajul merită toți banii.
Ne oprisem în Positano și am apucat să și coborâm la mare, îmi place să merg la mare in decembrie (Gran Canaria), în ianuarie, în lunile în care știu că în România și Irlanda cam îngheață pietrele.
     Îmi place să mă bucur de soare în lunile geroase iar peisajul e încântător aici. Putem să rămânem? :)







     Din păcate oprirea a fost destul de scurtă din lipsă de timp, tatăl Emei ne-a lăsat în Napoli și el s-a întors la Roma. Multumim frumos! :).

     Seara ne amuzăm de pățaniile avute, stingerea s-a dat destul de devreme, Krystyna are zborul devreme iar Ema și cu mine am mai pierdut vremea puțin până să mergem la aeroport.
Un trio de pomină și o escapadă cu amintiri frumoase.


Citește și:

Ziua II: Cum să iei țeapă în Capri și să te relaxezi în Sorrento

BY Bianca Nicoleta IN , , No comments


     Ziua a II-a o dedicăm pentru Insula Capri, perla Italiei, o insulă pe cât de mică pe atât de scumpă.
Și încă odată se adeverește zicala aceea că planul de acasă nu se potrivește cu cel de la piață și mă cât adevăr în zicala asta :)). Ce avea să vină era de râsul plânsului.
     Undeva la ora 9 suntem în picioare, mâncate și grăbite spre feribotul (Caremar) care ne va duce spre Insula Capri. Citisem o căruță despre insulă și de când am decis că mergem în Napoli, Insula Capri a fost prima pe listă.
     Cazarea e relativ aproape de feriboat așa că ne îmbarcăn rapid cu destinația Capri - Marina Grande, un drum de aproximativ 1.3 h. Vremea caldă de ianuarie îmi amintește de vară și mă face să uit de frigul și ploaia din Dublin cu care încă nu mă obișnuisem. Peisajul e de nota 10.



     Pentru ce merge lumea în Capri? Sau care e cea mai tare atracție? Evident că Grota Albastră.
De cum coborâm din feribot dăm de o barcă pe care scrie mare că face turul insulei iar intrarea în grotă e inclusă.
Mamă, mamă, eu mă agit ca un Pepsi, Ema după mine iar săraca Krystyna era super nedumerită ce se întâmplă. Până să îi explicăm și Krystynei care e treaba, noi eram deja la ghișeu pentru a ne cumpăra bilete pentru tur, Krystyna se conformează. Rapid ne scuturăm de 18 respectiv 15 euro (deh, eu sunt studentă și am reducere :)) ) și țuști în barcă.
Turul dureaza undeva la 1 h și înconjoară insula iar peisajul e divin. 


I Faraglioni

Grota Verde

Marina Piccola

Farul Punta Carena

     Eram super încântate toate 3, făceam poze din minut în minut iar Ema mă întrabă unde e faimoasa Grotă Albastă, mă uit pe hartă, mă uit pe ceas și ii răspund că e chiar înainte să ajungem înapoi în Marina Grande. Trece vremea, facem poze și dintr-odată realizez că ajunsesm înapoi in Marina Grande. Rămân blocată și îi spun Emei adică am plătit atâta și nu am văzut Grota Albastră? M fac verde la față de supărare iar Ema începe să râdă. OK, asta nu e deloc comic, abia așteptam să cobor din barcă ca o iau val vârtej spre ghișeul de unde am luat biletele să mă lămuresc care e faza. Pe când ajung acolo, ghișeul închis și nici urmă de domnul cu pricina. Eram supărată, nervoasă și în același timp dezamăgită. Na, asta e, o dăm mai departe și încercăm să vedem care e planul și ce mai facem pe aici. Ne plimbasem puțin în zona portului și decidem să ne îndreptăm spre Sorrento.




     Știu că puteam face multe, probabil aveam nevoie de toată ziua să vizităm ce era de vizitat: Anacapri, Via Krupp, Gradinile di Augusto, Vila Jovis si multe alte locuri de unde peisajul e cu siguranță splendid. Nu a fost să fie. Ne plimbasem doar în zona Marina Grande până am așteptat feribotul spre Sorrento. 
      



     Dap, bun-venit în Sorrento sau perla de pe Coasta Amalfi. Ajungem undeva după-amiază iar soarele acela, off ce mă bucură, parcă aveam nevoie de soare ca de aer. Din port o luam agale pe unde ne duc pașii, ne oprim la poze din metru în metru, totul e prea frumos. 


     Fiind după-masă căutăm un restaurant să ne potolim foamea așa că după pizza napoletană fugim la înghețată în Piata Tasso, ne mai aruncăm ochii la magazine și ne îndreptăm spre gară ca să prindem trenul spre Napoli. 

     Ajungem destul de repede în Napoli și ne îndreptăm spre realul motiv pentru care am venit în Napoli. Totul începuse în 2015 când am văzut pentru prima oară un film cu Ema, eram la Ema în vizită la Oradea și spre seară vizionasem un film: Giuseppe Moscati. Filmul se baza pe realitate și toată acțiunea se desfășura în Napoli. Giuseppe Moscati a fost cunoscut ca doctorul săracilor și a fost declarat sfânt. În octombrie 2017 pe când mă mutasem cu Ema la Dublin, ne mai uităm încă odată la film, moment în care decidem că escapada va fi în Napoli. Cu o lună mai târziu Krystyna se alatură și așa iese trio-ul de pomină. Filmul îl recomand cu mare drag, puțină bunătate într-o lume indiferentă. 
     Biserica Gesu Nuovo e care e închinată sfântului Giuseppe Muscati, se poate vedea și mormântul lui precum si o parte din lucrurile lui personale într-un mic muzeu aflat în incinta bisericii.






     Mai facem o oprire în centrul istoric la Domul din Napoli. Nu ai cum să nu îl vezi la cât e de mare după care îndreptăm spre cazare.




   



Citește și:


24 noiembrie 2018

Ziua I: Fuga la vulcan și plimbare în Napoli

BY Bianca Nicoleta IN , , , No comments


     Am dormit toate 3 neîntoarse, cazarea a fost în plin centrul al orașului, în apropiere de gară astfel că undeva la ora 8 facem ochi, azi suntem puse pe fapte. Ies pe balcon și efectiv mă bucur de forfota din oraș, de sunetul mopedelor de claxoane...ah, asta e Italia. Nu știu de ce dar îmi era un dor maxim. 

     Înainte de ora 9 suntem în  Gara Centrala Giuseppe Garibaldi și luam trenul circumvesuviana până la Herculaneum. Gara e puțin spus infectă dar încercăm să facem abstracție de mizerie, murdărie, oameni de tot felul și încercăm să rămânem cu toate lucrurile în buzunare. 
Știam că Herculaneum e fratele mai mic și mai puțin aglomerat a Pompeii-ului dar sărim peste și cum ieșim din gară vezi panouri informative cu plecări spre Vezuviu.
     Alegem Vesuvio Express care ne duce din Herculaneum până la poalele muntelui după care se merge perpedes.
Prețul distracției a fost de 20 euro: 10 euro transportul Herculaneum - Vezuviu și 10 euro intrarea.
     Cred că istoria locului e cunoscută de tot poporul: erupția vulcanului din anul 79 a devastat orașele romane Pompeii și Herculaneum acoperindu-le cu un strat gros de lavă și noroi. Acestea au început să fie excavate în sec XVIII ieșind la iveală tot ceee ce se poate vedea azi în cele 2 situri istorice.
     Ultima erupție a vulcanului a avut loc 1944, Vezuviu este considerat un vulcan activ și este în continuă monitorizare.
     Drumul de la microbuz până la conul principal e undeva la 30-40 minute de urcat. Practic e potecă, nu ai unde să te rătăcești iar priveliștea de sus merită toți bani.



     Înălțimea conului principal are aprox 1281 m altitudine iar relieful ajută la formarea fenomenului de condensare astfel că vremea se schimbă de la minut la minut.





     Ne întoarcem în Herculaneum și luăm din nou trenul spre Napoli iar a doua jumătate a zilei o petrecem în Napoli și mergem în recunoaștere. Nu am avut în plan ceva anume de vizitat așa că ne-am lăsat pierdute pe străduțele înguste din centru. 



     Am uitat să vă spun că meniul meu din cele 3 zile petrecute aici a fost: pizza, paste și înghețată. A contat prea puțin că era ianuarie, gelateria era oricum deschisă și era ocazia perfectă să mănânc înghețată autentică napolitana și...nu cred că are rost să vorbesc despre pizza. Acela a fost deliciul suprem :)). 


     Citește și:

Napoli: escapadă între fete

BY Bianca Nicoleta IN , , , No comments


Perioada: 24-28 ianuarie 2018
Localizare: Napoli - Italia
Participanți: Ema, Krystyna, eu
Puncte forte: Vulcanul Vezuviu, Insula Capri, Pompei, Coasta Amalfi (Sorrento, Positano)


     V-am mai spus că plecarea mea din România mi-a deschis noi porți în ceea ce privește călătoritul.
Locuind în capitala Irlandei, totul a fost mai ușor din această privință astfel că nu se putea fără o ieșire între fete.
     A fost foarte greu de ales destinația iar după vizionarea unui film (Giuseppe Muscati), Ema și cu mine am știut că Napoli e locul în care trebuie să ajungem ca să vedem pe viu locurile și o parte din lucrurile personajului principal din film.
     Biletele le luasem cu 2 luni înainte iar între timp Krystyna, prietena Emei din Polonia, s-a alăturat escapadei italiene.
Am mai spus și repet că am fost de 3 ori în Italia, niciodată în același loc și nu aș putea să mă plictisesc. E locul care imi dă senzația că timpul stă în loc și am să merg de câte ori voi avea ocazia.
    Planul de bătaie în privința obiectivelor turistice era cât de cât bătut în cuie dar consider că oricât ai sta în Italia tot nu vei avea timp să vizitezi tot, prin urmare am văzut din toate câte puțin reușind să ne bucurăm de ele.


Citește și:




04 noiembrie 2018

Best in travel 2017

BY Bianca Nicoleta IN No comments


     Anul 2017 a fost anul schimbărilor, multe schimbări care nu au ținut doar de mine și care mi-au ghidat pașii spre alte locuri și lucruri la care nu m-aș fi gândit înainte vreodată. Dar, cum spuneau bătrânii: niciodată nu ști ce vine și tot timpul e loc de mai bine :).
     După divorț am decis să părăsesc definitv România și să fac ceea ce îmi place în partea de vest a Europei și anume în capitala Irlandei, Dublin.
     Irlanda mi-a deschis orizonturi noi din toate punctele de vedere: job, socializare, adaptare, cultură diferită, alta limbă vorbită decât româna și tot ce vine la pachet cu acestea atunci când decizi să pleci doar dus cu un singur bagaj de cală.
     Am cunoscut oameni frumoși care m-au ajutat să cresc din toate punctele de vedere și aici încep cu Ema, persoana care m-a ajutat neconditionat, ea mi-a arătat încă odată că prieteniile sunt una din cele mai mari avuții ale omului. Un mulțumeeeesc cât Rusia de mare :*:*.
     Am făcut din călătorit o prioritate și au fost destul de puține weekend-urile în care am stat acasă, profitând de fiecare moment liber pentru a explora, vizita, testa, întelege cultura lor. 
Un întreg capitol "Around Ireland" e în lucru și va cuprinde locurile vizitate și experiențele trăite dorind să fie un veritabil ghid pentru orice persoană care dorește să exploreze țara veșnic verde.

     În ceea ce privește exploratul încă visez să mă plătească cineva ca să călătoresc :))) prin urmare în luna decembrie am petrecut 4 zile in Gran Canaria fiind, de altfel și singura ieșire în străinătate din acest an, prima și ultima ieșire "la cald" din 2017.



     Nu trag linie la sfârșit de an pentru că anul e doar un număr care contează prea puțin.

Vă doresc un 2018 zâmbareț și plimbat la maaaxim!


     Citește și: