19 iulie 2016

4. Budva - paradisul ascuns de ochii lumii

BY Bianca Nicoleta IN , , No comments


    Budvaaaaaaaaa, am așteptat de când am intrat în Muntenegru să ajung în Budva. Nu vreau să mint Petrovac, Ada Bojana și Ulcinj nu m-au dezamăgit dar Budva le întrece pe toate.
Aveam mai bine de o jumătate de zi de explorat deci ”Bine te-am găsit!”
     Am început cu Plaja Slovenska, probabil cea mai populată dar nu neapărat cea mai frumoasă...cea mai frumoasă stă ascunsă de ochii lumii și doar cei care doresc cu adevărat și nu se împiedică de prima tavernă o vor găsi.
   

   O plimbare perfectă deoarece soarele nu a avut milă de noi chiar deloc, apa era atât de bună iar tot plimbându-mă agale am ajuns în zona portuară...”taxi-barcă”, bărci de pescuit, yachturi de lux..tot ce îți poftește inima, trebuia doar să alegi.





     Așteptam să stăbat zona portuară deoarece Orașul Vechi (Stari Grad) ne făcea cu ochiul...o adevărată minunăție. Odată intrată pe poarta cetății am intrat într-o altă lume. Strădute înguste, magazine de souveniruri, terase, înghețată toate într-o atmosferă boemă, parcă nu voiai să pleci..
     Orașul vechi sau Stari Grad este emblema orașului Budva cu un stil arhitectural unic fiind unul din cele mai vechi centre urbane din jurul Mării Adriatice.






  Plimbându-ne agale prin cetate ajungem la o cafenea foarte cochetă..pe plajă și cedăm tentației unei înghețate să ne răcorim :D. Lume ochi ba la terasă ba la plajă ba în trecere.
După înghețată trecem de cetate pe un drum paralel cu marea care inițial nu știam unde duc..ulterior am aflat ca acolo e binecunoscuta statuie în formă de balerină și drumul spre Plaja Mogren.




     Până aici toată plimbarea am făcut-o în compania Luminiței și Ana Mariei, fetele doresc să mai stea la o înghețată și eu să explorez, așa că ne despărțim și eu mă întorc în Stari Grad, au rămas câteva obiective de vizitat.
     Citadela se află în partea sudică a orașului fiind și cel mai înalt punct fiind menționată pentru prima dată în 1425.  Una din cele mai frumoase experiențe e să te plimbi pe zidurile cetății, ceea ce am și făcut.
 

     

 

      

   Priveliștea de sus merită toți banii așa că după scurta vizită am timp să mă mai plimb agale prin cetate pe străduțele acelea vechi, pavate înguste care de-a lungul timpului s-au transformat în galerii de artă, magazine si cafenele.

     

                                

     
    Din cetate, o poartă din lemn trecută de vreme te conduce direct pe nisipul arzător și mare. De aici aventura continuă într-o altă lume. 
     Drumul cotește pe lângă mare și stânci, trece de celebra balerină care domină zările și îți deschide ochii spre superba plajă Mogren. O plajă ascunsă de ochii lumii, mai puțin populată decât plaja Slovenska. O plajă curată cu pietris, asezată într-un mic golfuleț și bine păzită de un perete de stâncă...simt nevoia să mă așez și să mă ciupesc..da, e adevărat is not a dream :D.


   Pentru a trece mai departe, accesul se face printr-un mic tunel săpat în stâncă. Nu pot trece 2 persoane în același timp așa că lăsăm la simpla întelegere cine trece primul sau prima.


    De la Plaja Mogren mai sunt doar niște bolovani..nu e drum. Inițial nu știam că se poate merge până ce nu am văzut 2 voinici care făceau sărituri în apă. Până ce m-am dezmeticit care e treaba picioarele mele au luat-o direct înainte pe bolovani spre locul misterios. Sar de pe un bolovan pe altul și mulțumesc cerului că am fost destul de inspirată să îmi iau adidașii (Scarpa m-au salvat). În 10 minute sunt la capătul lumii...acolo erau 2 persoane care făceau sarituri în apă.





     Nu am putut să nu imortalizez momentul, m-am bucurat de liniște pentru câteva minute și am făcut cale întoarsă. Ziua a trecut parcă într-un minut. Ne întoarcem înapoi în Ulcinj dar nu înainte sâ facem o scurtă oprire și o poza la Insula Sfântul Ștefan.
     Insula Sfântul Ștefan (Sveti Stefan) este considerată perla litoralului muntenegrean și cea mai scumpă locație din Muntenegru. Minunata contrucție a fost realizată în sec XV în urma unui atac al armatei otomane. Situată la poalele muntelui Lovcen în anul 1442 a fost inițial o fortăreață iar apoi a fost înconjurată cu un puternic zide de apărare având ca scop protejarea familiilor împotriva armatei otomane sau a piraților,
În centrul insulei se află biserica Sf. Ștefan iar în fața bisericii se află un loc numit ”locul dreptății”, aici se luau deciziile majore din punct de vedere politic sau juridic.
     Insula a cunoscut perioade de glorie și decădere. În jurul anului 1954 pe insulă locuiau mai puțin de 20 de persoane, aceasta degradându-se continuu. 
Perioada de glorie a insulei revine cu anul 1995 când aceasta a fost complet renovată devenind un ”oraș-hotel.”, Aman Sveti Stefan Resort  & Villa Milocer reușește sâ satisfacă mofturile oricărui turist. Villa Milocer este fosta reședintă de vară a reginei Marija Karadordevici.
     Din păcate accesul turiștilor este interzis pe insulă dacă nu cumva te cheamă Elizabeth Taylor, Sophia Loren, Marylin Monroe sau Kirk Douglas.
     Dacă nu ești una din vedetele de mai sus, nu e nicio problemă, cazarea pe Sveti Ștefan depășește 750 euro pe noapte. Rege pentru o zi.






 Citește și:

05 iulie 2016

3. Ulcinj și fuga la cetate

BY Bianca Nicoleta IN , , No comments


     După ce am bătut în lung și în lat Petrovac și ne-am delectat pe Insula Bojana, facem o scurtă oprire la Ulcinj. Cetatea este cea care domină marea și se te cheamă la ea.
     Oprirea planificată în Ulcinj e foarte foarte scurtă..adică 30 de minute. Ne tot întrebam dacă avem timp să fugim până la cetate și să ajungem și în timp util înapoi. Decidem să riscăm și nu avea să ne pară rău.

     O luăm la pas în grabă. Deși sunte presată de ceas, încerc să îmi iau 30 de secunde și să privesc în zare.
     Plaja de nisip ia forma perfectă a golfului în care se află, după nisip urmează doar o infintate de albastru unite de linia orizontului, pietonala e o forfotă continuă de claxoane, strigăte, lume și vânzători iar eu mă încadrez perfect în acest cadru.
     În față se arată o parte din zidurile cetății nu înainte să ocolim micul port de la mare unde găsim câteva bărci de pescuit ancorate.
   


     Orașul vechi din Ulcinj (Stari Grad Ulcinj) este unul din cele mai mari complexe arhitectonice de la Marea Adriatică. E un oraș antic cu străzi de vârstă mijlocie, case decorate elemente ale Renașterii și baroc. Printre cele mai importante edificii se numără: Turnul Balshic, palatul, curtes și Piața Sclavilor.
     În cele 30 de minute nu am reușit să le vedem dar e un motiv în plus să mă întorc ca să recuperez.
În schimb am reușit să mă bucur de jocul de culori al soarelui care apunea în timp ce viața de noaptea abia avea să înceapă. Acel moment..perfect.














     Citește și:

27 iunie 2016

2. Ada Bojana cu plaja de nudiști

BY Bianca Nicoleta IN , No comments


     Nu mai știu cum am ajuns pe insula Bojana, în Ulcinj este o plaja luungă de 12 km care se numește Velika și se termină aici, în Ada Bojana. Ca să ajungi pe insula Bojana trebuie să treci podul peste râul Bojana. Insula e cunoscută datorită multitudinii de restaurante cu specific pescăresc.
Odată ce ai trecut podul..te lovește o pancardă care te anunță că ești pe teritoriul nudiștilor.
     Un complex de căsuțe situat pe plajă și nisipul te invită la dans iar restul e numai plaja și soare.
Dacă faci stânga imediat prezinți pașaportul și treci granița la albanezi iar dacă alegi să faci dreapta după o plimbare de aprox 12 km te vei trezi în Ulcinj.
     Nu intenționam să ajung pe o plajă de nudiși dar dacă a fost în grafic am zis hai să o fac și pe asta.

Complexul de căsuțe din Ada Bojana

Solitudine
Ascultă atunci când toată lumea tace!


Râul Bojana

Citește și:


26 iunie 2016

1. Bună dimineața Petrovac

BY Bianca Nicoleta IN , , No comments

   
     În Petrovac aveam să stăm două nopți, timp în care am străbătut stațiunea în lung și-n lat. De la intrarea în Muntenegru, drumul a meritat tot..relief, priveliște, soare și tot ce poți să iți dorești.
     Petrovac e o stațiune mică cu ieșire la Marea Adriatică...nu e prima dată când văd Adriatica dar din Italia nu e așa frumoasă...doar știți muntele face toți banii :). 
Nici Marea Egee nu arată rău din Turcia dar Muntenegru a primit ceva în plus.
     Cum peste zi mai aveam program și treabă de obicei spre seară ieșeam la inspectat zona. 
Eu prefer diminețile liniștite cu răsărit superb când orașul încă doarme și nu se înghesuie turiștii în toate pozele, așa că prefer să sacrific câteva ore de somn pentru ambientul perfect :)).
Dimineața aveam timp să mă plimb pe străduțe să mai îmi sară în ochii niște trepte și să zic ”hmm..oare unde duc?” și să găsesc locuri mai ferite de ochii lumii...acesta e  lucrul care creează farmecul locului.
     Cred că principalele motive pentru care vine lumea aici este pentru a sta pe plajă tolănit la soare și a înnota :)). Se mai pot face și alte trăsnăi: o vizită la cetatea venețiană care se vede din orice punct al stațiunii, o priveliște a locului de sus și o fugă la cele 2 insule pe care nu ai cum să nu le vezi Katic și Sveta Dejelja.
     


      Cetatea venețiană din Petrovac este cea care domină stațiunea iar principala stradă din Petrovac te conduce direct la ea. Odată ce urci acele trepte observi că treci în altă lume..un tun, o plăcuță, un far și o priveliște asupra stațiunii și a celor 2 insule, restul e doar apă cât vezi cu ochiul.







     Punct panoramic Petrovac. Cred că l-am găsit din greșeală în a doua dimineață...plimbându-mă agale și adormită am zărit lângă cetate niște trepte..curiozitatea m-a bătut instant așa că am pornit, ulterior se intră în păduricea de pini și mai apoi dau de un drum asfaltat despre care ulterior am aflat că duce în următoarea stațiune. A da, drumul e cu vedere la mare :P.




     Insulele Katic și Sveta Nedjelja (Sfânta Duminică). La insule am ajuns în ultima seară și efectiv a fost noroc. Le-am filat eu din prima zi dar tot timpul ajungeam pe când se întuneca în Petrovac așa că mă tot uitam cu jind la ele :)). Cred că norocul a fost că am împărtășit ideea astfel că în ultima seară după cină ne-am strâns 4 persoane și am mers în port să ”prindem” un taxi, nu aveam mari speranțe că deja se întunecase dar eram super hotărâte să ne încercam norocul.
     Ajungem în port și întrebăm de un domn care era pe o barcă dacă ne duce pe insule..a spus ca e întuneric și că am ajuns prea târziu ceea ce pentru noi a însemnat un ”NUUUUU” îmbrăcat frumos.
     Facem ședință de 10 secunde până ne gândim să întrebăm la cafeneaua din port dacă e cineva disponibil să ne ducă, îndată ne raspunde un tinerel și rapid dă un telefon la un pescar care are în proprietate o barcă, noi deja eram în culmea fericirii. Tipul vine, ne întocmim la preț și duse am fost. 
     Insula nu e la o distanță  mai are de 1 km față de tărm așa că drumul e destul de rapid.
Pentru mine a fost un stres fantastic și tot din mine urla ”Vreau păăăămâââânt!!!” nu o barcă care se bălăngăna din ce în ce mai tare.
     Noi am vizitat doar prima insulă, insula unde se găsește capela. Odata ajunse, fetele fac o baie și eu profit de timpul foaaarteee scurt să urc treptele spre capelă.
Să recapitulăm...e noaptea de-a dreptul, sunt pe o insulă în mijloc de mare și urc pe ÎNTUNERIC pe niște trepte să văd o biserică evident închisă. Nu am cuvinte sa exprim ce panică și frică m-a luat...efectiv tremuram când am început să urc singură și abia așteptam să cobor. Dacă nu urcam a doua zi îmi părea rău de numai așa că..am răbdat :)))))

     Odată ce ajung sus..se vede toată stațiunea luminată și sunt la 1 m de ușa bisericii când aud că strigă cineva de jos ”Ring the bell!!”(Trage colopotul!), adevărul e că sfoara era în fața ușii iar când am văzut-o, înainte să strige, în prostia mea m-am gândit ce s-ar întaâmpla dacă ar bate puțin clopotul în fundal :)))))). De jos strigă a doua oară sa bat clopotul, totuși ma gândesc ca e glumă și mă hotărăsc să cobor..consider că a fost suficientă adrenalină pentru o seară :)))))).
Dacă trebuia sau nu să trag de clopot nu am aflat încă și nu cred că voi afla vreodată.
     Odată ce am coborât ne îmbarcăm și pornim înapoi spre Petrovac...drumul e scurt dar pentru a fost foarte lung iar când am ajuns îmi venea să pup pământul :D.
     Capela de pe insula Sveta Nedjelja a fost construită de un marinar grec care a naufragiat aici iar actuala capela o înlocuiește pe cea veche care a fost distrusă de un cutremur în anul 1979.
     


     Toată acțiunea se petrece pe strada pietonală unde găsiți de toate: de la magazine cu souveniruri până la cafenele și taverne.
     Ca și localuri de ieșit seara vă recomand Cuba bar care e situat pe pietonală sau Terasa & Castelo pe care le găsiți în port.
  





Mai jos găsiți o tentativă a drumul făcut cu barca :))



     
Citește și: