În Petrovac aveam să stăm două nopți, timp în care am străbătut stațiunea în lung și-n lat. De la intrarea în Muntenegru, drumul a meritat tot..relief, priveliște, soare și tot ce poți să iți dorești.
Petrovac e o stațiune mică cu ieșire la Marea Adriatică...nu e prima dată când văd Adriatica dar din
Italia nu e așa frumoasă...doar știți muntele face toți banii :).
Nici Marea Egee nu arată rău din
Turcia dar Muntenegru a primit ceva în plus.
Cum peste zi mai aveam program și treabă de obicei spre seară ieșeam la inspectat zona.
Eu prefer diminețile liniștite cu răsărit superb când orașul încă doarme și nu se înghesuie turiștii în toate pozele, așa că prefer să sacrific câteva ore de somn pentru ambientul perfect :)).
Dimineața aveam timp să mă plimb pe străduțe să mai îmi sară în ochii niște trepte și să zic ”hmm..oare unde duc?” și să găsesc locuri mai ferite de ochii lumii...acesta e lucrul care creează farmecul locului.
Cred că principalele motive pentru care vine lumea aici este pentru a sta pe plajă tolănit la soare și a înnota :)). Se mai pot face și alte trăsnăi: o vizită la cetatea venețiană care se vede din orice punct al stațiunii, o priveliște a locului de sus și o fugă la cele 2 insule pe care nu ai cum să nu le vezi Katic și Sveta Dejelja.
Cetatea venețiană din Petrovac este cea care domină stațiunea iar principala stradă din Petrovac te conduce direct la ea. Odată ce urci acele trepte observi că treci în altă lume..un tun, o plăcuță, un far și o priveliște asupra stațiunii și a celor 2 insule, restul e doar apă cât vezi cu ochiul.
Punct panoramic Petrovac. Cred că l-am găsit din greșeală în a doua dimineață...plimbându-mă agale și adormită am zărit lângă cetate niște trepte..curiozitatea m-a bătut instant așa că am pornit, ulterior se intră în păduricea de pini și mai apoi dau de un drum asfaltat despre care ulterior am aflat că duce în următoarea stațiune. A da, drumul e cu vedere la mare :P.
Insulele Katic și Sveta Nedjelja (Sfânta Duminică). La insule am ajuns în ultima seară și efectiv a fost noroc. Le-am filat eu din prima zi dar tot timpul ajungeam pe când se întuneca în Petrovac așa că mă tot uitam cu jind la ele :)). Cred că norocul a fost că am împărtășit ideea astfel că în ultima seară după cină ne-am strâns 4 persoane și am mers în port să ”prindem” un taxi, nu aveam mari speranțe că deja se întunecase dar eram super hotărâte să ne încercam norocul.
Ajungem în port și întrebăm de un domn care era pe o barcă dacă ne duce pe insule..a spus ca e întuneric și că am ajuns prea târziu ceea ce pentru noi a însemnat un ”NUUUUU” îmbrăcat frumos.
Facem ședință de 10 secunde până ne gândim să întrebăm la cafeneaua din port dacă e cineva disponibil să ne ducă, îndată ne raspunde un tinerel și rapid dă un telefon la un pescar care are în proprietate o barcă, noi deja eram în culmea fericirii. Tipul vine, ne întocmim la preț și duse am fost.
Insula nu e la o distanță mai are de 1 km față de tărm așa că drumul e destul de rapid.
Pentru mine a fost un stres fantastic și tot din mine urla ”Vreau păăăămâââânt!!!” nu o barcă care se bălăngăna din ce în ce mai tare.
Noi am vizitat doar prima insulă, insula unde se găsește capela. Odata ajunse, fetele fac o baie și eu profit de timpul foaaarteee scurt să urc treptele spre capelă.
Să recapitulăm...e noaptea de-a dreptul, sunt pe o insulă în mijloc de mare și urc pe ÎNTUNERIC pe niște trepte să văd o biserică evident închisă. Nu am cuvinte sa exprim ce panică și frică m-a luat...efectiv tremuram când am început să urc singură și abia așteptam să cobor. Dacă nu urcam a doua zi îmi părea rău de numai așa că..am răbdat :)))))
Odată ce ajung sus..se vede toată stațiunea luminată și sunt la 1 m de ușa bisericii când aud că strigă cineva de jos ”Ring the bell!!”(Trage colopotul!), adevărul e că sfoara era în fața ușii iar când am văzut-o, înainte să strige, în prostia mea m-am gândit ce s-ar întaâmpla dacă ar bate puțin clopotul în fundal :)))))). De jos strigă a doua oară sa bat clopotul, totuși ma gândesc ca e glumă și mă hotărăsc să cobor..consider că a fost suficientă adrenalină pentru o seară :)))))).
Dacă trebuia sau nu să trag de clopot nu am aflat încă și nu cred că voi afla vreodată.
Odată ce am coborât ne îmbarcăm și pornim înapoi spre Petrovac...drumul e scurt dar pentru a fost foarte lung iar când am ajuns îmi venea să pup pământul :D.
Capela de pe insula Sveta Nedjelja a fost construită de un marinar grec care a naufragiat aici iar actuala capela o înlocuiește pe cea veche care a fost distrusă de un cutremur în anul 1979.
Toată acțiunea se petrece pe strada pietonală unde găsiți de toate: de la magazine cu souveniruri până la cafenele și taverne.
Ca și localuri de ieșit seara vă recomand Cuba bar care e situat pe pietonală sau Terasa & Castelo pe care le găsiți în port.
Mai jos găsiți o tentativă a drumul făcut cu barca :))
Citește și:
