1. Zakynthos - insula preferată a zeilor Artemis și Apolo

     Toată excursia a început cu un drum interminabil până la București, de aici pentru mine începea aventura. Era prima mea întâlnire cu Bulgaria, deși am tranzitat-o pe timp de noapte îmi aduc aminte doar de Podul Prieteniei (Giurgiu - Russe) după care am luat somn de voie.

       Intrăm în Grecia pe la Promahonas uitându-mă pe hartă și calculând cât mai avem până ajungem în Zakynthos. Kilometri se scurg și ajungem în Patra unde trecem pe Podul Suspendat, pod ce face legătura între Grecia continentală și Peninsula Peloponez. Podul Suspendat a fost inaugurat cu ocazia Jocurilor Olimpice din 2004.

        Ne îndreptăm spre portul Killini de unde vom lua ferry-boat-ul spre insula zeilor. Drumul cu ferry-boat-ul durează aproximativ 1h 20 min.

Portul Kilini

Portul Kilini

Welcome to Zante!

    După ce o cu seară înainte ne-am plimbat prin stațiunea Tsilivi, ziua de azi este destinată unui tur al insulei..yuuhuu abia asteptam să cutreierăm insula în lung și-n lat.

Zakynthos a fost menționată pentru prima dată de Homer în "Iliada și Odissea" iar plantațiile de măslin, pădurile de pin, plajele întinse și jocul de culori al apei creează peisaje ce îți taie respirația.

     Prima oprire o facem la fabrica de ulei de măsline "Aristeon" din Lithakia o fabrică ce datează din anul 1850. La început uleiul se prelucra cu ajutorul unei prese și cu ajutorul  forței animalelor. În prezent fabrica se nândrește cu utilaje moderne de prelucrare a uleiului extravirgin, asigurând 6 % din producția de ulei a Greciei.

     În Zakynthos se găsesc aprox. 25 de fabrici de prelucrare a uleiului de măsline și aprox. 2 milioane de măslini. Din Antichitate se știe că uleiul de măsline avea efecte terapeutice iar Homer la numit "aur lichid". 

     Fabrica pune la dispoziția turiștilor un ghid de lb. engleză, ghid care ne-a explicat tot procesul de prelucrare a uleiului de măsline iar la sfârșit a avut loc o degustare a diverse combinații de ulei de măsline cu usturoi, lămâie, portocală etc.

     Presele vechi de prelucrare a uleiului sunt păstrate și pot fi văzute de către turiști la intrarea in fabrică.

Presele din incinta fabricii

Fabrica Aristeon

Mini-muzeul din fața fabricii

     Următoarea oprire o facem la Exo Hora unde se găsește cel mai bătrân măslin de pe insulă. Se spune că are peste 2000 de ani.

Cel mai bătrân măslin din Zakynthos

     

     Mănăstirea închinată Sf. Dionisios din Anafonitria, sătuc aflat în nordul insulei, este cea mai veche mănăstire din Zakynthos, datând din sec XV. Aici Sf. Dionisios și-a petrecut ultima parte din viață murind la vârsta de 77 de ani, în anul 1624. Astazi este protectorul insulei Zakynthos.

În incinta mănăstirii se află o icoană cu puteri miraculoase.

La dreapta, va rog!

Mănăstirea Anafonitria

Mănăstirea Anafonitria - detaliu

Oare ce e dincolo de poartă?

Curtea mănăstirii

Ieșirea spre lumină

     Plaja Navagio, probabil cel mai așteptat loc în care am așteptat cu toții sa ajungem,

Fiind una din cele mai apreciate plaje de Grecia, plaja Navagio (numită și plaja epavei sau plaja contrabandiștilor) este un loc rupt de lume în care ajungi ori cu vaporul ori cu mașina admirând plaja de sus.

     Atracția în sine a plajei este epava unui vas scoțian numit Panagiotis eșuat în anul 1980. Legendele referitoare la vas nu au întârziat sa apară susținând că este vasul unor contrabandiști de țigări italieni care au fost urmăriți de paza de coastă grecească iar vasul a eșuat pe insulă, alte voci spun că nava a fost scufundată de aceeași paza de coastă iar valurile au aruncat-o la tărm, iar ultima legendă spune că autoritățile au adus nava pe plajă pentru a crește numărul de turiști.

     Indiferent de motiv, plaja este vizitată de mii de turiști fiind în top 10 insule ale Greciei devenind un obiectiv ce trebuie neapărat vizitat.

Navagio Beach

     Pentru cei doritori recomand vizitarea insulei cu vaporul. De ce? În partea de sus este un loc belvedere amenajat dar este foarte micuț. Dacă dorești să fotografiezi și epava (ce, cu siguranță știu că vrei) vei fii nevoit să te întinzi peste balustradă ca să ai unghiul dorit. Și dacă mai ești și ghinionist și mai sunt și alți turiști în zonă vei fii nevoit să stai la rând (cum am pațit și eu).

     Următoarea oprire este în portul Agios Nikolaos, un port mic și foarte cochet, situat în nordul insulei. Aici am luat prânzul la o tavernă cu "vedere la mare".

Portul Agios Nikolaos

Ca broscuțele la soare

Cine vine la plimbare peste mări și oceane?

     Excursia noastră se încheie cu un ultim obiectiv și anume dealul Bohali, care îți pregătește retina pentru o panoramă a orașului Zante.

Zante văzut de sus

Mai jos găsiți traseul:

Citește și:

Cuprins - A taste of Greece

2. Lefkada - insula nuanțelor de turcoaz

3. Croazieră în insulele Mării Ionice

4. Parga - orasul culorilor

     

     

Continue Reading

A taste of Greece

   Perioada: 8-17 mai 2015

   Puncte forte: plaja Navagio, Lefkada, Parga

   Anul acesta s-a lăsat cu o excursie de toată minunea în Grecia. Era primul meu contact cu țara zeilor iar Zakynthos ma fascinat de prima oară când am auzit că există broscuțe țestoase șmechere și o plaja care îți taie respirația. Asta e tot ce știam despre Zakynthos, mai apoi aveam să aflu că e mai mult de atât. 

     Despre Lefkada nu știam mai nimic, însă a reușit să mă surprindă într-un mod plăcut fiind un amalgam de culori, traditie, istorie și controverse.

       Parga...Parga are farmecul ei aparte, deși am poposit doar o zi,..am ajuns să cred că sunt în Italia pe Coasta Amalfi..casele colorate și străduțele înguste dau un aer boem orașului care te îndeamnă la o călătorie printre magazinele de souveniruri iar când piciorușele tale au obosit Castelul Venețian te răsplatește cu o priveliște superbă asupra portului.

    Am petrecut o săptamână de vis cu plaje însorite, peisaje superbe, zone muntoase, puncte belvedere, distractie, puțină istorie, experiența unei croaziere și dezamăgirea că nu am văzut nicio broscuță țestoasă.

Cuprins - A taste of Greece

1. Zakynthos - insula preferată a zeilor Artemis și Apolo

2. Lefkada - insula nuanțelor de turcoaz

3. Croazieră în insulele Mării Ionice

4. Parga - orasul culorilor

Continue Reading

Toamna in Vladeasa

     Pregatiti de  munte, vineri dupa-masa ne intalnim in fata facultatii, weekend-ul acesta se arata foarte promitator...vreme buna, muuuunte si aproape toti colegii de la facultate prezenti si 2 profi.

     Destinatia: Vf. Vladeasa 1836 m.

     Scop: evidentierea variatiei unor parametrii meteorologici in diferite puncte pentru a putea reda un profil vertical.

       Ziua 1 - vineri, 19 octombrie (marcaj albastru: Bologa-Rogojel, marcaj portocaliu: Rogojel -Cabana Vladeasa)

     Ne reintalnim toti colegii in gara de unde urmeaza sa luam trenul pana la halta Bologa.

Drumul nu dureaza foarte mult si oricum timpul trece foarte repede, hop hop si am ajuns in Bologa, toata lumea isi ia rucsacul in spinare si pornim spre microbuzul care ne va duce pana in Rogojel.

     De la Rogojel incepem sa urcam..simt miros curat de munte iar urcarea este o placere, evident alaturi de gafaieli.

     Intre timp o echipa isi pune tabara la iesirea din Rogojel, iar restul pornim spre cabana Vladeasa. Se pare ca ne asteapta o noapte lunga de masuratori.

     Dupa inca aprox. 40 minute am ajuns la cabana Vladeasa (1430 m), ne luam paturile in primire si program de voie. 

Al doilea punct de observatie va fi aici, la cabana urmand ca a treia echipa (din care faceam parte si eu) in urmatoarea zi sa urce pe varf.

     Seara se lasa cu povesti, rasete si somn putin.

      Ziua II - sambata, 20 octombrie (marcat cu roz: Vf. Vladeasa - Cascada Rachitele si retur) 

    Trrrr, suna alarma de la telefon, ceasul arata ora 05:00 (!!!) un cancer si un vant afara de nu iti vine sa te dai jos din pat. Cu putin curaj reusesc sa ma imbrac si sa ma infoloesc bine pentru ca pornim spre varf, de la ora 08:00 incepem masuratorile.

    Suntem 4 voinici (3 voinice si un voinic) + 1 prof. Drumul e o adevarata placere pana sus, recunosc ca la un moment dat incepea sa ma chinuie rucsacul dar pentru rasaritul de soare care ne-a calauzit pasii a fost perfect.

Uite cine-a rasarit?

"Totu-i drum numai drum..."

Buna dimineata

Into the wild

Statia meteo Vladeasa

     Totul decurge comform planului, ajungem la statia meteo din varf, instalam cortul, se fac primele masuratori cand, in departare, se vad cateva umbre, erau cateva dintre colege insotite de cel de-al doilea prof care a venit cu noi..se anunta o drumetie in zona...asa ca, let`s go. De mancat am mancat, vremea e perfecta si peisajul idilic.

    

Pietrele Albe

Pietrele Albe

   Ne apropiem cu pasi repezi spre...

Cascada Valu Miresii

     Admiram cascada, mai pierdem vremea in zona si pornim inapoi, stiti vorba aceea "mai greu la deal decat la vale", acum doar de urcat avem.

     Ajungem din nou la Pietrele Albe si oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta, socul vine cand realizam efectiv pe unde trebuie sa urcam eu si colegul meu ca sa ajungem direct pe varf, deoarece restul colegilor o iau pe alt drum.

Ok, pe aici va rog!

    Cred ca ne-a luat aproximativ o ora urcarea insotita de gafaieli si tot ce vreti voi...pe drum am gasit cateva lemne pentru foc.

     Surpriza a fost una placuta cand am ajuns la cort deoarece domnul de la stati meteo ne-a facut placinte iar dupa o zi intreaga de hoinarit au fost cele mai bune placinte care le-am mancat vreodata.

     Seara  incepe sa se lase, facem focul si somn...la ora 03:00 se da trezirea pentru ultimele masuratori care trebuia sa le fac eu.

     Poti sa descrii in cuvinte senzatia cand tot corpul tremura de frig de nici sa dormi nu poti? Asta e unul din lucrurile experimentate: un friiiiig de iti clantaneau dintii in gura..am dormit imbracata (cred ca as dormit si incaltata) in sacul de dormit si nu reuseam sa ma incalzesc..tremuram continuu, asta a durat pana la ora 03:00. La ora 03:00 mi s-a dat trezirea, m-am infofolit bine si m-am dus langa foc asteptand sa se faca fix pentru a masura ce aveam de masurat.

     Asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult: foc, caldura, stele, liniste, munte, umbre...a fost perfect. La un moment dat am inceput sa numar stelele, sa caut constelatii, in zare se vedea Lacul Belis si o mare de nori.. Primele raze de soare, ma anunta ca s-a scurs timpul...o noua zi incepe..

     La 07:30 s-au trezit si colegii mei..am inceput sa strangem cortul, la ora 08:00 am facut ultima masuratoare si am pornit spre Cabana Vladeasa.

Say "Hello"

Incotro?

    Am coborat destul de repede, dupa ce am ajuns la cabana si am stat vreo 30 minute la soare am inceput sa ma incalzesc :)).

     Mai stam ce stam la cabana si pornim spre Rogojel, acolo ne intalnim toti, microbuzul vine dupa noi iar la Bologa facem o scurta oprire la cetate dupa care asteptam trenul spre Cluj Napoca.

     Cetatea Bologa a fost ridicata in anul 106 d.Hr si a avut ca scop apararea granitei Imperiului Roman. Cetatea a servit drept refugiu pentru populatia din zona. Turnul si-a pierdut acoperisul in sec XX, astazi putandu-se vedea doar turnul si o parte din ziduri.

Cetatea Bologa - detaliu

Turnul cetatii Bologa

Cetatea Bologa - detaliu

Cetatea Bologa

     

     

Continue Reading

3 pasi spre cer sau 30 de minute de libertate

Welcome to heaven!

     Cred ca de mica am fost catalogata ca fiind putin "dusa de-acasa". Tot timpul mi-a placut sa fac alte lucruri decat faceau ceilalti. Zborul cu parapanta evident facea partea din "acele lucruri" asa ca era "musai"de incercat. 

    Dupa cateva cautari il gasesc pe Toni de la Airsports si problema e rezolvata: vom zbura de pe varful Ignis (Maramures). Ziua cea norocoasa s-a dovedit a fi o zi de duminica dupa ce ziua de sambata mi-a dat planurile peste cap deoarece s-a stricat vremea

      Nu are rost sa mentionez ca nu am dormit deloc aproape toata noaptea :)) dar asta e cel mai putin important...in ziua urmatoarea aveam sa zbor.

    Duminica dimineata abia asteptam sa sune ceasul, la ora 07:42 aveam tren spre Baia Mare si vremea dadea semne ca va tine cu mine.

     In gara ma asteapta cineva (multumesc :P ) si intalnirea e la Toni acasa. Dupa ultimele pregatiri urcam pe varful Ignis si astept nerabdatoare momentul de inceput a ceea ce avea sa fie una dintre cele mai faine zile.

      Dupa o scurta perioada de admirare a peisajului din zona (Vf Pietroasa, Creasta Cocosului etc) aud o voce: "Bianca, esti gata?" si raspunsul: "Aaa, cred ca da..deja zburam?" :))))

        Incepe echiparea, ultimele sfaturi si porniiiiiim :))).

Nu o sa mint ca aveam ceva emotii la inceput dar dupa cateva minute de acomodare si de realizare ca daaa, sunt in aer totul a decurs perfeeect.

       Zborul in sine a durat undeva la 45 de minute (hihi, multumesc si pentru asta:P). 

A fost ca un fel de vis iar in aer am realizat ca atarn efectiv in cateva sfori si ca in acelasi timp poate sa fie atat de frumos si sa simti cum iti creste adrenalina. Ma uitam in jos si incercam sa ghicesc cati metri ne despart de pamant in timp ce auzeam aparatul lui Toni care "canta" semn ca urcam in altitudine si totusi, simteam o libertate infinita.

    Pe parcursul zborului am discutat cu Toni o groaza de lucruri incepand cu tipurile de nori si terminand cu experienta care a avut-o in Nepal, cred ca a vrut sa imi distraga atentia si sa faca zborul cat mai natural :P.

      Dupa ce am urcat suficient in altitudine a urmat cireasa de pe tort: acrobatii, viraje cum vreti sa le spuneti...si incepe..simt cum vantul imi vajaie la ureche si dintr-o data ma trezesc ca sunt cu capul in jos, imi simteam stomacul in gat :))) a meritat tot :D.

     Aterizarea a fost mai lina decat ma asteptam, ma si imaginam deja toata zdruncinata si lovita la genunchi :)))) dar nu a fost deloc asa. O aterizare foarte naturala.

      Dupa aterizare adrenalina mea a mai scazut si tot a revenit la normal in schimb fata mi s-a blocat cu un zambet foarte mare incat mi-am adus aminte ca cineva mi-a pus o intrebare care ma lasat tablou si anume daca nu ma doare fata de la atata ras :)))).

    Cat costa?  Zborul este 50 euro iar daca doresti filmulet si poze acestea costa 10 euro.

Continue Reading

17. Amarul drum spre casa

     Amar sau fericire? Cred ca erau si una si alta si am sa iti explic si de ce: amar pentru ca se termina, fericire pentru ca am ocazia sa vad si eu cum e aceea senzatie cand mergi cu....avionul.

Exact, era prima oara cand aveam sa merg cu avionul si intr-un fel asteptam sa se termine aceasta luna de miere de aproape 2 luni dar intr-un fel Italia mai avea mii de lucruri care asteptau sa fie descoperite. Acum intelegi atat starea de amar cat si cea de fericire.

     Ne cumparasem bilet de intoarcere in 14 noiembrie dar am fost anuntati de catre agentie ca acel zbor s-a anulat si ca vom suntem nevoiti sa ne intoarcem in 13 noiembrie seara.

Data de 13 se lasa cu o groaza de bagaje de facut, un pranz delicios de paste cu sos si pornim spre Milano.

     Cred ca marele mereu defect ramane faptul ca am impresia ca niciodata nu ajung la timp. Prefer sa ajung cu o jumatate de ora mai devreme decat sa intarziu 1 minut, evident atat cat stiu ca tine de mine toata situatia.

Eram paranoica si tot timpul ma gandeam ca o sa intarziem la aeroport, ca nu am sa trec de securitate, o groaza de prostii imi treceau prin cap, doar era ceva nou.

     Destul de aglomerat pe autostrada ca doar era ora de varf, ma iau palpitatiile si reusesc sa ma calmez cand ajungem in aeroport si ma uit pe ceas, pfiu..mai avem 2 ore. Perfect

     Ne lasam bagajele de cala, check-in-ul in avem facut, intampin niste probleme ca am rucsacul si o geanta de mana si mi se spune ca nu am voie..trebuie sa fie o singura geanta. Dupa un brainstorming reusesc sa fac o geanta si toate in regula.

     Ne luam ramas bun de la socrii mei si ajungem la securitate, ceva coada..din nou imi creste tensiunea ca nu o sa ajungem la timp dar pana la urma am ajuns prea devreme :P.

     Emotiile incep sa creasca, urcam in avion, Radu ocheste rapid 2 locuri dintre care unul e obligatoriu sa fie la geam, adica al meu.

Ne pregatim de decolare, stewardesele ne fac instructajul si porniiiim..inima incepe sa bata destul de tare, e noapte, motoarele sunt turate, ma uit pe geam si tot ce vad e un joc de luminite care acum 2 minute era un imens aeroport.

     Zborul a durat undeva la o ora, care a trecut destul de repede, nimic neobisnuit cu exceptia durerii de cap, cel mai probabil din cauza presiunii.

     Ne pregatim de aterizare, nimic special si din pacate, atat.

La aeroport ma asteapta vara mea si cu un prieten dupa care a urmat un drum luung pana la Satu Mare si in final...somn de voie in patul meu.

                                                                 The end

     Ce a insemnat luna de miere?

-aproape 2 luni de hoinareala: incepand din Drobeta-Turnu Severin, Belgrad, Zagreb, Ljublianja-Trieste, Milano, Torino, Susa

-sute de km de mers pe jos, cu bicicleta, cu trenul, cu masina

-o groaza de locuri vizitate

-experiente inedite

-peisaje superbe

-planuri de vitor

-ghinioane, soare, zapada, ploaie

-muzee, statui, gradini, printese, plimbari, manastiri si lista poate continua la nesfarsit.

Citeste si:

  Honeymonn 2013-Itinerar

    1.  Drobeta Turnu Severin again

    2. A disparut statuia

    3. Traseul: Drobeta T. Severin - Belgrad - Zagreb - Ljublianja - Trieste - Milano - Torino - Susa.

    4. Tura de recunoastere in Susa
    5. Tura de recunoastere in sate vecine: Bussoleno
    6. Un castel ascuns in munte : Forte di Exilles
    7. Punct panoramic: Madonna della Losa
    8. Tura de recunoastere in Torino
    9. Pe urmele dinastiei de Savoia: Venaria Reale
  10. Vizita la Muzeul Automobilelor, Torino
  11. O plimbare pana la Losa
  12. Iarna la peste 2000 m: Mont Cenis
  13. Vizita la Lago Grande, Avigliana
  14. Tema de casa pentru anul urmator: Vf. Rocciamelone
  15. Cum sa mergi pe ciclostrada: Novalesa
  16. Ghinion spre Sacra di San Michele

Continue Reading