30 decembrie 2016

Copenhaga cu gust de înghețată

BY Bianca Duţă IN , , , , No comments


Perioada: 30 noiembrie - 3 decembrie 2016.
Localizare: Copenhaga - Danemarca
Participanți: Maria, eu
Puncte forte: tot ce am putut vizita


     Călătorului îi șade bine cu drumul. Copenhaga a fost cireașa de pe tortul anului acesta în materie de zburat, hoinărit, descoperit, zâmbit, mâncat înghețată în decembrie și ”degustat” bere direct de la sursă.
Pentru cireașa de pe tort îi sunt datoare Mariei, Maria a fost gazda mea pentru 3 zile și ghidul meu în materie de ce-putem-face-3-zile-pe-aici? Maria a fost cea care m-a plimbat prin toate părțile și care consulta orarul mijloacelor de transport și alte lucruri organizatorice prin urmare Maria îți MULTUMEEEESC FRUMOS că m-ai suportat 3 zile lungi și pline. La următoarea ieșire promit să fiu copil și mai cuminte (când voi dormi, evident :P).

     A fost și primul meu contact cu țările nordice iar pentru Copenhaga aveam eu o afinitate aparte de pe vremea când mi-am făcut primul bucket-list. Nu avea să mă dezamăgească în niciun fel, poate puțin frigul dar a meritat toată dârdâiala și o mică răceală. Muuuulte biciclete indiferent de vreme, oameni frumoși și relaxați, plimbări pe seară în Christiania, regine pentru câteva ore la Frederiksborg, dezamăgire la Parcul Tivoli și adrenalină pentru una din cele mai tari priveliști care le-am văzut vreodată dintr-un turn: un schelețel perfect de Copenhaga scăldat în raza soarelui la apus.


     Citește și:

Ziua I: ce vizităm azi?
Ziua II: fuga la castel și hai la bere
Ziua III: priveliși la apusul soarelui

     

29 decembrie 2016

Vii pe Creasta Cocoșului?

BY Bianca Duţă IN , , 2 comments

     Asta e întrebarea care mi-a pus-o Gabriel dupa ce m-a făcut de rușine la Cracovia o săptămână că nu am fost pe Creasta Cocoșului (cred că a vrut să iși spele păcatul :)) ).

Când; 6 august 2016
Unde: Creasta Cocoșului, Munții Gutâi
Cine: Gabriel, Mihai, Lorenzo, eu
Traseu: Pasul Gutâi - Hanul Pintea Viteazul (983) - Poiana Boului - Creasta Cocoșului (1428) - bandă roșie
Distanță: aprox 6 km.
Timp: 2-2 ½  ore

     După ce mă așteaptă băieții în gara din Baia Mare ne organizăm și rapid suntem la Hanul lui Pintea, lăsăm mașina și deja suntem în pădure. Până mă dezmeticesc deja suntem în Poiana Boului de unde încet încet se lasă Creasta văzută. Traseul urcă destul de lejer doar eu ce mai gâfâiam :D. 
Minune mare când ajungem și vedem că nu suntem singuri: manele, mici, bere, gratare. Ne-am bucurat puțin de peisaj și am coborât în scurt timp.


     Creasta Cocoșului e o formațiune de rocă vulcanică fiind rezervație naturală și arie protejată aflată în nord-vestul Munților Gutâi. Cea care dă nume rezervației este o colină ascuțită de circa 200 m lungime fiind aproape verticală. De aici se poate admira Vf. Ignis, Complexul Șuior și Mogoșa.


     După ce ajungem în Baia Mare, luăm direcția spre gară ca să ajung și eu acasă. Nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a spus că trenul are întârziere ”DOAR” 4 ore. Trăiască CFR-ul. Numai bine că ne-a rămas timp de o limonadă și am luat alt mijloc de transport.

27 decembrie 2016

St. Albans: orașul păstrat la naftalină

BY Bianca Duţă IN , , No comments

     Începutul lunii noiembrie m-a prins în Marea Britanie, aproape de Londra.
Cred ca a fost prima plecare (deși știam că voi pleca cu aprox. 2 luni înainte) unde nu mi-am făcut planul de bătaie de acasă. Am plecat pentru alte treburi și am zis că dacă ajungem pe undeva foarte bine, dacă nu, Londra nu se mișcă de unde este și nu e problemă că mai vin încă odată.
     Singura ieșire a fost în St. Albans un orășel foarte cochet și cu puțin din acel tradițional englezesc.

     Catedrala St. Alban probabil punctul forte al orașului, o construcție impunătoare de-a dreptul impresionantă. Aveam să aflu ulterior că această catedrală are cea mai lungă navă din Marea Britanie, ”doar” 85 m.

      Povestea spune că această biserică a fost fondată în anul 793. Primul stareț al mănăstirii a fost numit doar în anul 1077 care a început să mărească biserica în stil romanic începând cu marele turn ce a fost finalizat abia în anul 1115. După ce Henric al VIII - lea, în 1594, rupe legăturile cu Roma și se declară Șef Suprem al Bisericii, catedrala intră într-un proces de degradare timp de 3 secole. Abia în 1834 începe restaurarea catedralei ieșind la suprafață picturi murale care au fost ascunse de var timp de 3 secole, În prezent în această catedrală se celebrează liturghii din 4 religii diferite.





     După ce am vizitat catedrala am luat la pas centrul.




The end!

19 decembrie 2016

Wadowice: orașul unui papă

BY Bianca Duţă IN , , No comments


     După ce am bătut la picior Cracovia și am bălăurit sub pământ în mina Wieliczka, hotărâm să acordăm căteva ore unui orășel la aprox 1 oră de aglomerația Cracoviei, locul de naștere a Papei Ioan Paul al II-lea.
     De cum ajungi în gară, treci părculețul și un indicator îți arată drumul spre Basilica din Wadowice, nu ai cum să o ratezi. Aici merită un ”popas„ de 5 minute.

     

           

     La nici doi pași de bazilică se află Casa Memorială a Papei. Cred că e cel mai frumos muzeu care l-am văzut până acum. 3 camere din muzeu sunt însuși camerele unde a locuit cu familia sa iar restul clădirii a fost organizată pe anumite perioade din viața sa: prezentarea familiei, perioada copilăriei, momentul hirotonirii, perioadele în care a fost numit episcop, cardinal și ulterior când e ales papă. 
E un muzeu cu foarte multe obiecte personale: haine, cărti, poze și tablouri care te ajută să intri în atmosfera locului. Aa da, în muzeu se află inclusiv pistolul cu care a fost împușcat.

Intrarea la muzeu costă 30 de zloti.
Mai multe detalii despre muzeu găsești aici 

     În fața muzeului este o piațetă ce îi poartă numele.


     Cu siguranță ar fi fost multe de văzut, există un traseu în Wadowicecare merge pe urmele lui Karol Wojtyla care are 13 opriri și evidențiază legătura dintre Papa Ioan Paul al II-lea și Wadowice. Noi nu am apucat să facem traseul dar cu siguranță e foarte interesant. 
Pe deasupra este și un traseu de hiking pentru cei curioși deoarece se știe că Papa a fost un mare iubitor de natură, munte și ski.


Citește și:

Aventuri cu gust cracovian
Kosice: priveliște de 360°
Cracovia: orașul dragonului Wawel
Mina Wieliczka: aventură subterană

08 decembrie 2016

Mina Wieliczka: aventură subterană

BY Bianca Duţă IN , , No comments


     Recunosc că am pus ochii pe mină de foarte mult timp iar când am decis că voi pleca în Cracovia a fost primul obiectiv pus pe listă care neapărat trebuia vizitat. După ce ne-am plimbat în Kosice și am ajuns în Cracovia (în gară) am zis că sărim peste centrul Cracoviei că doar mai stăm o săptămână, azi fugim la mină.
     Ne interesăm de tren și numai bine că în aprox 20 de minute am plecat spre Wieliczka. o localitate situată la aprox. 17 km de Cracovia. Tren frumos, cu are condiționat și wi-fi.
Din gară parcă am ghicit drumul până la mine, sunt panouri informative așa că nu prea ai cum să te rătăcești.
     Lume multă de zici că se dă pâine caldă în timp ce un tânăr ne întreabă dacă avem rezervare, raspunsul e nu, prin urmare ne îndrumă spre altă intrare în mina. Șocul nu a fost deloc mic când am văzut câtă lume stă la coadă, era pe puțin o coadă de 150 m. Culmea că rândul care mergea mai repede era doar pentru polonezi și un alt rând pentru turiștii de alte naționalități.
Realizăm că nu prea avem ce face și stăm la coadă și eu broscodind că nu mai fac prostia să nu îmi fac o rezervare în prealabil.



   Am stat aprox 2 ore la coadă într-un soare ucigător și unde inclusiv apa din flacon clocotea. A stai așa, asta a fost coada până ne-am luat biletele :)).
Nici nu știam exact cât este biletul, eu mă uitasem pe site dar cel mai probabil mi-a dat cu virgulă la conversia din zloti în euro sau lei.
     Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut prețul afișat: 84 zloti (echivalentul a 20 euro), nu știu de ce am avut impresia că e 10-15 euro.
Norocul a fost că aveam cardul de studentă, așa că am beneficiat de reducere deoarece eu am plătit doar 64 zloti, așa că dragi stundenti, dacă tot aveți carduri, nu le lăsați acasă, niciodată nu se știe când sunt bune.


     După ce ne vedem cu biletele în mână așteptăm ora de intrare cu ghid în limba engleză. Da, este ghid inclus și nu intri de capul tău, totul este foarte organizat.
      Ce faci când ajungi într-o mină? Te pui și cobori trepte, dar nu 2, ca să ajungem la primul nivel am coborât ”doar” 378 de trepte. Mina are o lungime de 300 km din care doar 3,5 km pot fi explorați de către turiști.

     Nu există loc fără legende iar mina nu face o excepție așa că legenda începe când prințesa Kinga , fiind în călătorie cu soțul ei contele Boreslav, a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. De cum a ajuns în Polonia a poruncit minerilor să sape un puțș în primul bulgăre de sare a fost găsit și inelul prințesei Kinga. In sec XI a fost săpată și o capelă de sare în cinstea prințesei Kinga care se poate vedea și azi și este locul cel mai frumos din toată mina.


     Din mină s-a extras sare doar oână în anul 2007 iar în cei 600 de ani s-au extras 26 milioane metri cubi de sare, aici fiind totodată și cea mai mare colecție de ustensile și utilaje de extracție a sării din Europa.



     De-a lungul timpului mina a fost vizitată de o serie de personalități precum: Nicolaus Copernicus, Frederic Chopin, Robert Baden-Powell, Papa Ioan Paul al II-lea și fostul președinte american, Bill Clinton.
     În anul 1978 mina Wieliczka a fost introdusă în Patrimoniul UNESCO.

     Din câte am înteles mina mai dispune de o bază de tratament, sală de conferințe, loc de joacă și alte minunății pe care noi nu am intenționat să le vedem și oricum eram contra-cronometru fiindcă trebuia să ne întoarcem în Cracovia.

  
Citește și: