31 martie 2015

Toamna in Vladeasa

BY Bianca Duţă IN , , No comments


     Pregatiti de  munte, vineri dupa-masa ne intalnim in fata facultatii, weekend-ul acesta se arata foarte promitator...vreme buna, muuuunte si aproape toti colegii de la facultate prezenti si 2 profi.
     Destinatia: Vf. Vladeasa 1836 m.
     Scop: evidentierea variatiei unor parametrii meteorologici in diferite puncte pentru a putea reda un profil vertical.

       Ziua 1 - vineri, 19 octombrie (marcaj albastru: Bologa-Rogojel, marcaj portocaliu: Rogojel -Cabana Vladeasa)
     Ne reintalnim toti colegii in gara de unde urmeaza sa luam trenul pana la halta Bologa.
Drumul nu dureaza foarte mult si oricum timpul trece foarte repede, hop hop si am ajuns in Bologa, toata lumea isi ia rucsacul in spinare si pornim spre microbuzul care ne va duce pana in Rogojel.
     De la Rogojel incepem sa urcam..simt miros curat de munte iar urcarea este o placere, evident alaturi de gafaieli.



     Intre timp o echipa isi pune tabara la iesirea din Rogojel, iar restul pornim spre cabana Vladeasa. Se pare ca ne asteapta o noapte lunga de masuratori.
     Dupa inca aprox. 40 minute am ajuns la cabana Vladeasa (1430 m), ne luam paturile in primire si program de voie. 
Al doilea punct de observatie va fi aici, la cabana urmand ca a treia echipa (din care faceam parte si eu) in urmatoarea zi sa urce pe varf.
     Seara se lasa cu povesti, rasete si somn putin.

      Ziua II - sambata, 20 octombrie (marcat cu roz: Vf. Vladeasa - Cascada Rachitele si retur) 
    Trrrr, suna alarma de la telefon, ceasul arata ora 05:00 (!!!) un cancer si un vant afara de nu iti vine sa te dai jos din pat. Cu putin curaj reusesc sa ma imbrac si sa ma infoloesc bine pentru ca pornim spre varf, de la ora 08:00 incepem masuratorile.
    Suntem 4 voinici (3 voinice si un voinic) + 1 prof. Drumul e o adevarata placere pana sus, recunosc ca la un moment dat incepea sa ma chinuie rucsacul dar pentru rasaritul de soare care ne-a calauzit pasii a fost perfect.

Uite cine-a rasarit?

"Totu-i drum numai drum..."

Buna dimineata

Into the wild

Statia meteo Vladeasa

     Totul decurge comform planului, ajungem la statia meteo din varf, instalam cortul, se fac primele masuratori cand, in departare, se vad cateva umbre, erau cateva dintre colege insotite de cel de-al doilea prof care a venit cu noi..se anunta o drumetie in zona...asa ca, let`s go. De mancat am mancat, vremea e perfecta si peisajul idilic.
    

Pietrele Albe

Pietrele Albe

   Ne apropiem cu pasi repezi spre...


Cascada Valu Miresii

     Admiram cascada, mai pierdem vremea in zona si pornim inapoi, stiti vorba aceea "mai greu la deal decat la vale", acum doar de urcat avem.
     Ajungem din nou la Pietrele Albe si oboseala incepe sa isi faca simtita prezenta, socul vine cand realizam efectiv pe unde trebuie sa urcam eu si colegul meu ca sa ajungem direct pe varf, deoarece restul colegilor o iau pe alt drum.

Ok, pe aici va rog!

    Cred ca ne-a luat aproximativ o ora urcarea insotita de gafaieli si tot ce vreti voi...pe drum am gasit cateva lemne pentru foc.
     Surpriza a fost una placuta cand am ajuns la cort deoarece domnul de la stati meteo ne-a facut placinte iar dupa o zi intreaga de hoinarit au fost cele mai bune placinte care le-am mancat vreodata.
     Seara  incepe sa se lase, facem focul si somn...la ora 03:00 se da trezirea pentru ultimele masuratori care trebuia sa le fac eu.
     Poti sa descrii in cuvinte senzatia cand tot corpul tremura de frig de nici sa dormi nu poti? Asta e unul din lucrurile experimentate: un friiiiig de iti clantaneau dintii in gura..am dormit imbracata (cred ca as dormit si incaltata) in sacul de dormit si nu reuseam sa ma incalzesc..tremuram continuu, asta a durat pana la ora 03:00. La ora 03:00 mi s-a dat trezirea, m-am infofolit bine si m-am dus langa foc asteptand sa se faca fix pentru a masura ce aveam de masurat.
     Asta a fost partea care mi-a placut cel mai mult: foc, caldura, stele, liniste, munte, umbre...a fost perfect. La un moment dat am inceput sa numar stelele, sa caut constelatii, in zare se vedea Lacul Belis si o mare de nori.. Primele raze de soare, ma anunta ca s-a scurs timpul...o noua zi incepe..
     La 07:30 s-au trezit si colegii mei..am inceput sa strangem cortul, la ora 08:00 am facut ultima masuratoare si am pornit spre Cabana Vladeasa.

Say "Hello"


Incotro?

    Am coborat destul de repede, dupa ce am ajuns la cabana si am stat vreo 30 minute la soare am inceput sa ma incalzesc :)).
     Mai stam ce stam la cabana si pornim spre Rogojel, acolo ne intalnim toti, microbuzul vine dupa noi iar la Bologa facem o scurta oprire la cetate dupa care asteptam trenul spre Cluj Napoca.

     Cetatea Bologa a fost ridicata in anul 106 d.Hr si a avut ca scop apararea granitei Imperiului Roman. Cetatea a servit drept refugiu pentru populatia din zona. Turnul si-a pierdut acoperisul in sec XX, astazi putandu-se vedea doar turnul si o parte din ziduri.

Cetatea Bologa - detaliu

Turnul cetatii Bologa

Cetatea Bologa - detaliu

Cetatea Bologa



     







     










23 martie 2015

3 pasi spre cer sau 30 de minute de libertate

BY Bianca Duţă IN 2 comments

Welcome to heaven!

     Cred ca de mica am fost catalogata ca fiind putin "dusa de-acasa". Tot timpul mi-a placut sa fac alte lucruri decat faceau ceilalti. Zborul cu parapanta evident facea partea din "acele lucruri" asa ca era "musai"de incercat. 
    Dupa cateva cautari il gasesc pe Toni de la Airsports si problema e rezolvata: vom zbura de pe varful Ignis (Maramures). Ziua cea norocoasa s-a dovedit a fi o zi de duminica dupa ce ziua de sambata mi-a dat planurile peste cap deoarece s-a stricat vremea
      Nu are rost sa mentionez ca nu am dormit deloc aproape toata noaptea :)) dar asta e cel mai putin important...in ziua urmatoarea aveam sa zbor.
    Duminica dimineata abia asteptam sa sune ceasul, la ora 07:42 aveam tren spre Baia Mare si vremea dadea semne ca va tine cu mine.
     In gara ma asteapta cineva (multumesc :P ) si intalnirea e la Toni acasa. Dupa ultimele pregatiri urcam pe varful Ignis si astept nerabdatoare momentul de inceput a ceea ce avea sa fie una dintre cele mai faine zile.
      Dupa o scurta perioada de admirare a peisajului din zona (Vf Pietroasa, Creasta Cocosului etc) aud o voce: "Bianca, esti gata?" si raspunsul: "Aaa, cred ca da..deja zburam?" :))))
        Incepe echiparea, ultimele sfaturi si porniiiiiim :))).
Nu o sa mint ca aveam ceva emotii la inceput dar dupa cateva minute de acomodare si de realizare ca daaa, sunt in aer totul a decurs perfeeect.
       Zborul in sine a durat undeva la 45 de minute (hihi, multumesc si pentru asta:P). 
A fost ca un fel de vis iar in aer am realizat ca atarn efectiv in cateva sfori si ca in acelasi timp poate sa fie atat de frumos si sa simti cum iti creste adrenalina. Ma uitam in jos si incercam sa ghicesc cati metri ne despart de pamant in timp ce auzeam aparatul lui Toni care "canta" semn ca urcam in altitudine si totusi, simteam o libertate infinita.


    Pe parcursul zborului am discutat cu Toni o groaza de lucruri incepand cu tipurile de nori si terminand cu experienta care a avut-o in Nepal, cred ca a vrut sa imi distraga atentia si sa faca zborul cat mai natural :P.
      Dupa ce am urcat suficient in altitudine a urmat cireasa de pe tort: acrobatii, viraje cum vreti sa le spuneti...si incepe..simt cum vantul imi vajaie la ureche si dintr-o data ma trezesc ca sunt cu capul in jos, imi simteam stomacul in gat :))) a meritat tot :D.
     Aterizarea a fost mai lina decat ma asteptam, ma si imaginam deja toata zdruncinata si lovita la genunchi :)))) dar nu a fost deloc asa. O aterizare foarte naturala.
      Dupa aterizare adrenalina mea a mai scazut si tot a revenit la normal in schimb fata mi s-a blocat cu un zambet foarte mare incat mi-am adus aminte ca cineva mi-a pus o intrebare care ma lasat tablou si anume daca nu ma doare fata de la atata ras :)))).
    Cat costa?  Zborul este 50 euro iar daca doresti filmulet si poze acestea costa 10 euro.