26 septembrie 2016

Ghidul pierduților în Split

BY Bianca Duţă IN , , No comments


     Secretul e că nu e niciun ghid :)). Nu ai nevoie de un ghid ca să te simți pierdut în Split. Pur și simplu te lași dus de val și...te pierzi. Te pierzi pe străduțe și în piețe, te pierzi în timp, te pierzi în imensitate, te pierzi în simplitate și până la urmă te pierzi pe drumul cel bun și știi că acela este.

     Split este cel de-al doilea oraș ca mărime din Croația și un important nod maritim deoarece de aici pornesc cele mai multe ferry-boat-uri atât spre insulele din Croația cât și spre alte țări.
Deoarece timpul a fost destul de scurt am făcut o oprire doar în centrul vechi și bine am făcut. Nu cred că centrul nou ar fi avut atâtea de arătat.

    De cum intri in centrul vechi te întâmpină Poarta de Argint a Palatului lui Dioclețian.

     Odată ce treci de Poarta de Argint a Palatului lui Dioclețian parcă intri într-o carte de istorie, drumul pavat și ceea ce a rămas dintr-un puternic fort îți spun ”Bine te-ai întors în timp!”
Cum treci de Poarta de Argint se ridică Palatul lui Dioclețian cu turnul care domină toată zona.

     Dioclețian a fost cel de-al 51 - lea împărat roman și s-a născut într-o familie umilă aici, în Dalmația. A fost împăratul care a condus Roma cu o mână de fier fiind cunoscut și pentru numeroasele reforme care le-a făcut în timpul domniei sale. După revenirea acestuia în Dalmația a decis să își construiască un palat. 
Azi Palatul lui Dioclețian este unul din cel mai bine conservate palate din perioada romană. 

     Nu ai cum să respiri istorie dacă nu ești la înalțime. Și de la înalțime istoria se respiră așa:
                       

                            


              

     După ce am respirat istoria de la înalțime mă întorc cu picioarele pe pământ și mă las pierdută pe străduțele de marmură și cafenele cochete




     Spre ieșirea din centrul vechi am dat peste unele galerii subterane foarte draguț aranjate cu souveniruri și cu atestarea UNESCO a Palatului lui Dioclețian.


     Traseul istoric se termină cu o faleză superbă plină cu terase și băncuțe de unde poți admira portul la nesfârșit.


     Și cum nu poți să spui că ai fost în Split și nu ai fost în port, am tras o fugă să vedem orarul ferry-boat-ului spre Insula Fericirii (numai dus). Din păcate nu am găsit-o, prin urmare am rămas cu priveliștea.




   Citește și:
În Trogir timpul se oprește

19 septembrie 2016

Insula Brac sau locul unde marea a fost pictată

BY Bianca Duţă IN , , No comments

     
     Deschid un ochi, mă uit in jur, colegele de cameră dormeau și primul lucru ce îmi vine în minte: ”Ooo da, încă sunt în Croația, ce taaareee!!!!! :))”. Mă trezesc cu un maxim chef de viață și brusc îmi aduc aminte că azi navigăm pe mare, așa cum știm noi mai bine..în zare Insula Brac ne trage cu ochiul, e semn că trebuie să plecăm :D.
     Ne îmbarcăm spre Omis, arunc un ochi la cetate și urc pe vasul ce ne duce pe insulă. Nu e prima mea croazieră de o zi, am mai avut o experiență asemănătoare în Grecia, rău de mare nu am, deci toate problemele sunt rezolvate :)).




     Din Omis am pornit cu câțiva nori destul de nervoși iar pe toata durata croazierei a fost un curent de-a dreptul ”mirific”.
Masa de pranz am luat-o pe vas, un meniu delicios de pește cu salată, yummmi ce bun a fost dar nici bine nu am terminat masa de prânz că în zare se vedea deja portul Bol, semn că am ajuuuuns. 

      Insula Brac
Este cea mai mare dintre insulele Dalmației și a treia cea mai mare dintre Insulele Mării Adriatice (o fi daca așa se zice). Cel care domină insula este vârful Vitus cu o altitudine de 778 m. Predomină calcarul și dolomita fiind o sursă foarte importantă de piatră albă folosită la pavaje și la fațada caselor.

     Portul Bol este unul din principalele porturi ale insulei, e foarte primitor și foarte foarte cochet. Mi-a făcut cu ochiul de cum am ajuns. Toate străduțele erau foarte aranjate și cochete iar Soarele te îndemna să sari direct în apă.


     Bun, nu știam mare lucru despre insulă, de fapt cred că nu știam nimic, așa că prima oprire a fost la un centru de informare de unde am luat o hartă și ”Start la explorare!”
     Nici nu stiu pe unde să o apuc: pe pietonală? pe străduțe? prin apă? Aleg variata pe străduțe după care ies pe pietonală.
     De cum ajungi în port îți sare în ochi un panou super mare cu o plajă de-a dreptul ruptă din povești, se numește Zlatni Rat și e una din cele mai bestiale plaje ale Croației, prin urmare am dat start la cronometru.
   
         

     Din portul Bol și până la plaja din povești sunt aprox. 2 km iar tot drumul este o pietonală superbă într-o pădure de pini. După cei aprox 2 kmse termină pădurea de pini și se petrece miracolul...o mare imensă și o plajă perfectă.




       Zlatni Rat sau Cornul de Aur este una din cele mai frumoase plaje ale Croației și sincer nu mă mir, e super mișto :P. Croații o consideră un monument al naturii. Ceea ce o face atât de specială e faptul că iși modifică forma și dimensiunile datorită curenților de aer și datorită direcției vântului. În partea sudică există un curent de aer cald iar în partea nordică un curent de aer rece. Cei care reușesc să găsească locul potrivit pot simți aceste diferențe. Well, eu nu am simtit și sinceră să fiu am aflat după ce am ajuns înapoi în port de treaba asta. Cei care mergeți dați de știre :P.
     Plaja e cu pietricele, curată iar marea este într-o mulțime de nuanțe de turcoaz încât e momentul ....pentru o baie sănătoasă.
Revin în câteva momente!!!!




     Cu o așa plajă, locul oferă o groază de variante pentru cei care practică sporturi de apă, cu siguranță e un loc unde nu prea se poate plictisi nimeni.
După ce am belit ochii în depărtări și mi-am întipărit toate peisajele e timpul pt stânga împrejur să luam la pas și cealaltă parte de port.
     Pe măsură ce mă îndepărtez mă tot întorc să mai fac câte o poză..din fiecare unghi parcă se vede altfel...




     Ajunsă în port o iau la pas și mă bucur de plimbare, parcă sunt teleghidată.




     Biserica Maicii Domnului de Carmel
Se găsește la 2 minute de port și este o biserică în stil baroc ce datează din 1668, cel puțin atunci a început construcția ei deoarece biserica a fost finalizată doar în 1788.






     Mănăstirea dominicană se află în partea estică a orșului și a fost fondată în jurul anului 1475. În prezent găzduiește un muzeu și o capelă. Ceea ce face faimoasă capela este faptul că altarul a fost fabricat la atelierul lui Jacob Tintoretto (pictor italian renascentist).
     Oricât am negociat cu timpul nu am ajuns, sub nicio formă, la mănăstire. Am avut de ales să văd mănăstirea sau să plec cu vasul înapoi în Omis. Pe când am ajuns în port am apucat să mă răcoresc 5 minute și a început îmbarcarea.

    Pe altă dată!

Iată și traseul:



Citește și: 
În Trogir timpul se oprește