16 septembrie 2017

Ziua II: fuga la castel și hai la bere

BY Bianca Dărăban IN , , , No comments


     Ziua II o începem de dimineață pentru că azi am plănuit să vizităm destul de multe obiective iar Maria zice să ne începem ziua cu Castelul Frederiksborg. 
Situat la aprox 38 km de Copenhaga, în orășelul Hillerod, Castelul Frederiksborg este în prezent Muzeul Național de Istorie. Cele mai vechi părți ale castelului sunt din anul 1560 și a fost construit de regele Frederic al II-lea fiind cel mai mare palat renascentist din Scandinavia.
     

  După anul 1648 castelul a fost folosit pentru ceremonii precum încoronarea și ungerea monarhilor absoluți. Catelul găzduiește o impresionanta colecție de tablouri și portrete.
     Capela este una din principalele atracții ale castelului, acesta fiind locul unde erau încoronați regii. Capela a fost singurul loc din castel care nu a luat foc în incendiul din 1859. 


     Sala Mare sau Sala Balului este cea mai mare camera din castel fiind total reconstruita dupa incendiul din 1859. Sala Mare este împodobită cu cele mai fine tapițerii și cea mai scumpă marmură.



     Fiecare castel are grădina lui iar Frederiksborg nu e mai prejos. După ce ne-am încărcat cu povești și am admirat tablouri am avut parte de o binemeritată plimbare în grădină. Grădina este concepută în stil baroc și are același design din anul 1990. Castelul este situat pe 3 insule artificiale iar grădina este locul ideal de recreere și liniște.
Mai multe detalii și program de vizitat găsiți aici.





     După ce am vizitat castelul ne întoarcem în Copenhaga și ne continuăm traseul la pas.
Se spune ca nu e o aventură sănătoasă dacă nu bei o bere în fiecare loc pe care il descoperi așa că urmăm tradiția și Maria spune că cea mai bună bere e cea de la sursă așa că luăm cu asalt fabrica de bere Carlsberg.
                            
   

     Povestea fabricii de bere începe în anul 1847 atunci când fabricantul de bere J.C.Jacobsen a găsit locația potrivită pentru amplasarea fabricii, un deal în satul Valby la numai câțiva km de periferia capitalei Copenhaga.
J.C.Jacobsen a denumit fabrica "Carslberg" în memoria fiului său Carl și de la traducerea din daneză a cuvântului "deal" (=berg).


     Turul începe cu prezentarea celei mai mari colecții de sticle de bere din lume...sunt nu mai puțin de 12.000 sticle prin urmare au intrat în Cartea Recordurilor.

     Turul continuă cu explicarea procesului de fabricare a berii, aici am găsit-o și Mica Sirenă în variantă mai mică iar în prezent Fabrica de Bere găzduiește și o herghelie de 20 de cai care sunt un punct de atracție.
     Turul se termină cu o degustare a 2 sortimente de bere care sunt incluse în biletul de intrare.

Mai multe detalii despre fabrică găsești aici.

     După degustare am picat de acord cu Maria că am prins destul curaj să încercăm toate "măgăoațele" din parcul de distracție Tivoli.


      Parcul sau Gradinile Tivoli este unul din cele mai mari parcuri de distracție din Europa fiind situat în centrul capitalei daneze și a fost construit în 1843.. Fiind în luna decembrie tot parcul era plin de beculețe și împodobit ca și bradul de Crăciun.
     Intrăm cu nerăbdare și sufăr cea mai mare dezamăgire din toată aventura daneză.
Cardul Copenhaga avea inclusă intrarea în parc dar nu este inclus accesul la carusele..toată lumea urla și se distra pe carusele și eu mă uitam jiind :))). Am rămas cu o plimbare foarte drăguță și mi-am promis că o sa revin.
     Mai multe detalii găsești aici






     Citește și:

Ziua III: priveliști la apusul soarelui

06 mai 2017

Ziua I: ce vizităm azi?

BY Bianca Dărăban IN , , No comments


   Am ajuns cu bine, m-am impacientat ca un Pepsi la aeroportul din Budapesta (așa fac eu când sunt într-un loc nou), zborul a fost plăcut iar Maria m-a așteptat cu un buchet foarte drăguț de flori (Multumeeesc!!!).
     Dar până să ajung m-au trecut căldurile prin aeroport la Budapesta și parcă am chemat ghinionul. De fiecare dată când sunt într-un loc nou îmi trec prin cap tot felul de întrebări gen: oare cum se va desfășura totul? Mă voi descurca? Dacă pierd avionul? :))
     Stresul nu a întârziat să apară, am ajuns cu mai bine de 2 ore în aeroport și stau eu cuminte să se deschidă ghișeul de check-in moment în care vine o mulțime de oameni, care no idea de unde au apărut și culmea că toți merg în Copenhaga (cel puțin așa credeam). Mă pun și eu frumos la rând ca tot omul, intru în discuție cu o domnișoară și totul ok. Ce mi-a dat cu virgulă a fost că cei din jurul nostru vorbeau doar engleză și rândul înainta foarte încet.
     La un moment dat mă desmeticesc să merg mai în față ca să văd că la rândul la care stăteam eu era ghișeul de check-in pentru cursa de Londra :))). Betoon. Ghișeul meu era cel de lângă și erau doar câteva persoane. Bravo, Bianca! Important e că nu te-ai trezit mai târziu. Trec rapid de securitate și mă lupt cu disperare să mă conectez la un Wi-fi ca să încarc o poză pe Facebook..și stau eu ce stau și nu se încarcă.
O las baltă și mă îndrept spre poartă moment în care văd că nu mai ajung și găsesc doar indicatoare cu poarta de îmbarcare și poarta nu o zăresc. Mă trece tura a 2-a de călduri și o iau la propriu la fugă...poarta de îmbarcare se afla pe o pista secundară a aeroportului într-o hală.
     Totul se liniștește după ce urc în avion și yuuuhuuu am decolat..
Continuarea se știe..Maria m-a întâmpinat la aeroport și am pornit spre casa ei. Ne așteaptă 3 zile pline.

     În materie de vizitat, temele ni le-am făcut în mare de acasă și eu și Maria..așa că prima zi am trecut în revistă obiectivele ce se puteau vizita gratuit.

     1. Mica Sirenă (Den lille Havfrue)


    Cine a fost copil cuminte și a citit poveștile lui Hans Christian Andersen? Micuța sirenă a devenit șefă la Copenhaga devenind simbolul orașului. Statuia nu măsoară decât 1,25 m și o găsești cuminte în zona Langelinie. Nu ai cum să treci pe lângă ea pentru că e plin de turiști în zonă indiferent de vreme..abia am reușit să ne strecurăm și noi să facem o poză.
     Povestea micuței sirene începe undeva în anul 1913 când Carl Jacobsen, fiul fondatorului fabricii Carlsberg se afla la o operă de balet - Mica Sirenă. Impresionat de reprezentație, ii cere unui sculptor să facă o statuie. Treaba a fost floare la ureche deoarece pe 23,081913, sculpura a fost dezvelită.

     2) Citedela Frederikshavn (Kastellet) 



     Citadela o găsești chiar lângă Mica Sirenă. Se zvonește că e una din cele mai bine păstrate cetăți din Europa de Nord. E construită în formă de pentagramă și azi e considerat parc public. Deși am intrat și în curtea interioară nu pot să zic că m-a atras ceva în mod special.

     3) Biserica Alexander Nevski


     Este singura biserică rusă din Copenhaga. Din punct de vedere arhitectural biserica are domuri care se pot observa din stradă. Este închinată sfântului Alexander Nevski.
Din păcate, când am fost noi, nu a fost deschisă. Google spune că merită vizită dacă ești prin zonă.

     4) Biserica Frederik (Biserica de marmură)


      
     Se află la 2 pași de Palatul Amalienborg și este o biserică luterană construită în stil roccoco. Circumferința cupolei măsoară 31 m fiind cea mai mare din Scandinavia. Sursa de inspirație se zvonește că este Basilica Sf. Petru din Roma.


     5) Palatul Amalienborg




     Palatul Amalienborg este piesa principală din cartierul Frederikstad iar azi e reședinta de iarnă a familiei regale daneze. Palatul e format din 4 clădiri aproape identice la exterior în stil roccoco fiind construite în jurul unei piețe octogonale unde se găsește și statuia Frederik al V-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei. În prim plan se poate vedea și Biserica Mormonă.
     Primul lucru care l-am făcut când am ajuns a fost să o întreb pe Maria în care dintre clădiri stă regina :)). Desigur, se poate vizita și interiorul (contra-cost) și schimbarea gărzii. 

     6) Opera Teatrului Regal


     De la Palatul Amalienborg fugim până la Opera Teatrului Regal. La ora actuală Opera din Copenhaga e considerată ca fiind una din cele mai bune clădiri de operă din lume. A fost renovată recent iar calitatea sunetului e una de excepție având un design interior și exterior de invidiat.
Noi am văzut-o doar din exterior, are o formă destul de interesantă, probabil iubitorii de arhitectură vor fii fascinați plus că poziționarea ei pe apă e ceva mai rar întâlnit.

     7) Nyhavn (Portul Nou)



     Despre Nyhavn și starea de bine care mi-o dă locul aș putea scrie un roman.A fost una din locațiile de pe bucket-list-ul meu E locul care mi-a plăcut cel mai mult din tot orașul, aici m-am bucurat de cea mai simplă plimbare, aici am mâncat înghețată cu Maria deși era decembrie (ce pot să spun, m-a convins :P), peisajul face minuni..acele case vechi și super colorate, localuri cochete și micile ambarcațiuni + statul pe ponton au făcut deliciu.
     La numărul 9 se găsește cea mai veche casă care datează ”numai” din 1681 și are același design. Cunoscătorii știu că Hans Christian Andersen și-a petrecut o mare parte din viață aici fiind locul care a servit ca și inspirație pentru binecunoscutele povești..a locuit la numărul 20, 67 și 18. Nyhavn era o zonă rău famată a orașului aici locuind doar oamenii săraci.

     8) Stroget 

     Hmm..tocmai ce ai pășit pe cea mai lungă stradă de shopping din Europa 1,1 km de pietonală de magazine cu haine, souveniruri, lego și restaurante. 
Atmosfera e drăguță, multă lume deși era spre seară, magazine în care găsești tot ce vrei și ce nu vrei.

     9) Christiania - orașul liber 


     În Christiania am ajuns spre seară...probabil sună puțin dubios. Maria a mai trecut pe aici așa că știa drumul și nu am zăbovit prea mult. 
De cum am făcut primii pași ne-a lovit un miros înțepător de iarbă care o găseai pe fiecare masă. Lumea stătea la o poveste cu iarbă în jurul focului. Recunosc ca nu mi-am imaginat o postură atât de degajată a locului.
     Christiania e cartierul rău famat al orașului și singurul loc unde drogurile ușoare sunt tolerate.
Fiind deja întuneric, plimbarea a fost destul de scurtă și fără incidente.

    Wake up, tomorrow is another day!


Citește și:

Ziua III: priveliști la apusul soarelui

01 ianuarie 2017

Best in travel 2016

BY Bianca Dărăban IN , , , , , , , , 2 comments

     Dacă nu acum, atunci când? Asta a fost replica mea dată tuturor persoanelor care mă întrebau: ”Iar pleci?!?” Dacă îmi făceam planul de bătaie la început de an, la sfârșit de 2016 realizam cât de prost a fost făcut așa că am lăsat aproape totul la voia întâmplării, ce iese, iese :).

     Am eu niște fluturi roz în cap de fiecare dată când e vorba de plecat, anul acesta a fost imortalizarea locurilor vizitate cu o poză de pomină, cred că s-a săturat lumea de fața mea așa că cea mai prețioasă pereche de încălțări mi-a luat locul prin urmare, cam toate locurile vizitate sunt în nuanțe de verde și galben :)). Scarpa a fost laitmotivul tuturor escapadelor de anul acesta :)) și recunosc că sunt mândră de ceea ce a ieșit :D.

     Ca gândul și ca vântul iarna zboară și uite că suntem în mai și aștept cu nerăbdare un soare nebun de Turcia să îmi ardă fața. Un veritabil ”Made in Turkey”. Plimbare de seară în Marmaris, o lecție de istorie în Efes, plajă îm Kusadasi și un autentic Bodrum îmi țin gura căscată și aparatul pe poziții. Am avut la dispozișie o săptămână să gust dintr-o altă lume, puțin mai diferită decât cu ce eram eu obișnuită.



     Nici nu apuc să vin acasă și să număr zilele din calendar că sfârșitul lui mai se lasă cu 3 zile în superbul Muntenegru și alte 3 zile la început de iunie în salbatica Croație.
     În Muntenegru nu am timp să mă plictisesc deloc și sorb ca o sugativă fiecare peisaj și fiecare loc. Aflu și eu care e treaba cu o plajă de nudiști iar Petrovac și Ulcinj si-au spus povestea și istoria prin cetățile care domină plajele. De Budva nu am decât cuvinte de laudă. m-a ținut cu aparatul la ochi toată ziua și mi-a arătat că e și mai frumoasă acolo unde nu se înghesuie toți turiștii. 



     Ultima zi în Muntenegru și prima zi în Croația. Ziua am început-o belind ochii asupra Golfului Kotor, am ales un panoramic superb după care am belit ochii la cetate în Dubrovnik. Cetatea e un amalgam de sentimente și scene care m-au lăsat fără cuvinte, fie că alegi să te plimbi pe străduțe sau că te lași fascinat de ceea ce vezi sau că asculți cum se sparg valurile mării.
În Omis am fost tot pe fugă dar peisajul în combinație de munte și mare a fost cea mai plăcută senzație de respirat. Nu mai fusesem în croazieră din 2015 :)) prin urmare am urcat pe vapor cu o singură destinație: Insula Brac. Sălbatic, extravagant, simplu, impunător. Punctul forte al insulei este plaja Zlatni Rat pe care nu am ratat-o nici eu. 
După ce m-am sălbăticit destul revin la oraș și Splitul sare și el în calea mea așa că mă văd obligată să îi fac o vizită. Am vizitat esențialul și anume centrul vechi dada, acela cu străduțe înguste și pavate într-un soare nemilos de iunie. Trogir, fratele mai mic al orașului Split ne-a arătat un adevărat muzeu în aer liber deoarece tot orașul vechi e patrimoniu UNESCO.



     Hai să trecem puțin la munte că deja e prea cald. Am avut parte de prima tură solo la munte așa că am atacat singurul vârf de peste 1000 m din județ, în Munții Oașului. Nu m-am descurcat rău și a fost dovada vie că planul de acasă nu se potrivește cu cel din piață.


     Sfâșitul lui iulie a început cu o aventură cu gust cracovian. Plecarea în Polonia a fost singura ieșeală programată la începutul anului. Am avut o săptămână de luat la pas Cracovia și împrejurimile ei. Am început cu o scurtă oprire in Slovacia la Kosice pentru un panoramic de 360 de grade. Cracovia ne-a arătat toată partea ei de istorie tumultoasă presărată cu mult frumos, cu legende, monumente și povești. După ce ne-a ars soarele bine de tot am hotărât să scădem câteva grade și să coborâm la -327 m în bine-cunoscuta mină de sare Wieliczka. Wadowice a fost orașul care mi-a pus capac în materie de bunătate, simplitate și libertate. Locul de naștere al Papei Ioan Paul al II-lea precum și casa memorială a acestuia transformată azi în muzeu a fost dovada vie că se poate și altfel.





     După ce am bătut betoane destule, Gabi își spală păcatul și ne ”împăcăm” la o drumeție spre Creasta Cocoșului într-un început de cuptor ca în Maramu`.


     Dacă tot vine noiembrie și frigul, Londra să fie. Londra m-a prins cu tema nefăcută total. Am mers cu alte treburi decât cele de a bate orașul în lung și în lat astfel că am ajuns doar în St. Albans, un orășel tipic englezesc care mi-a plăcut. Orașul e cunoscut pentru Abația St. Alban care în interiorul zidurilor are o poveste de spus.

     Decembrie a fost cireașa de pe tortul anului 2016. A fost primul meu contact cu Scandinavia și sunt mai mult decât sigură ca nu este ultimul. Am avut 3 zile pline cu gust de înghețată daneză iar Copenhaga s-a ”dezbrăcat” de tot frumosul care am apucat să îl vizităm fie că a fost vorba de o plimbare în Nyhavn, că ne-am simțit regine la Frederiksborg sau că am ales o bere Carlsberg direct de la sursă, Maria fiind gazda perfectă și ghid pe măsura așteptărilor mele.



     Știi sentimentul ăla când ai un bucket list și vezi că toate stelele se aliniază după dorințele tale? Anul acesta am reușit să îmi îndeplinesc 4 damblale în materie de nu-stau-acasă: 
* să admir Marea Adriatică din Dubrovnik
* să văd Kosice
* să vizitez Cracovia
* să mă plimb în portul din Copenhaga - Nyhavn

     A fost anul cel mai nebun în materie de nu-stau-acasă. Mulțumesc celor care au împărțit cu mine momente faine, oboseală, opinii diferite și până la urmă amintiri.

     Îmi doresc un 2017 mai nebun și deja am câteva idei conturate. 





30 decembrie 2016

Copenhaga cu gust de înghețată

BY Bianca Dărăban IN , , , , No comments


Perioada: 30 noiembrie - 3 decembrie 2016.
Localizare: Copenhaga - Danemarca
Participanți: Maria, eu
Puncte forte: tot ce am putut vizita


     Călătorului îi șade bine cu drumul. Copenhaga a fost cireașa de pe tortul anului acesta în materie de zburat, hoinărit, descoperit, zâmbit, mâncat înghețată în decembrie și ”degustat” bere direct de la sursă.
Pentru cireașa de pe tort îi sunt datoare Mariei, Maria a fost gazda mea pentru 3 zile și ghidul meu în materie de ce-putem-face-3-zile-pe-aici? Maria a fost cea care m-a plimbat prin toate părțile și care consulta orarul mijloacelor de transport și alte lucruri organizatorice prin urmare Maria îți MULTUMEEEESC FRUMOS că m-ai suportat 3 zile lungi și pline. La următoarea ieșire promit să fiu copil și mai cuminte (când voi dormi, evident :P).

     A fost și primul meu contact cu țările nordice iar pentru Copenhaga aveam eu o afinitate aparte de pe vremea când mi-am făcut primul bucket-list. Nu avea să mă dezamăgească în niciun fel, poate puțin frigul dar a meritat toată dârdâiala și o mică răceală. Muuuulte biciclete indiferent de vreme, oameni frumoși și relaxați, plimbări pe seară în Christiania, regine pentru câteva ore la Frederiksborg, dezamăgire la Parcul Tivoli și adrenalină pentru una din cele mai tari priveliști care le-am văzut vreodată dintr-un turn: un schelețel perfect de Copenhaga scăldat în raza soarelui la apus.


     Citește și:

Ziua III: priveliși la apusul soarelui

     

29 decembrie 2016

Vii pe Creasta Cocoșului?

BY Bianca Dărăban IN , , 2 comments

     Asta e întrebarea care mi-a pus-o Gabriel dupa ce m-a făcut de rușine la Cracovia o săptămână că nu am fost pe Creasta Cocoșului (cred că a vrut să iși spele păcatul :)) ).

Când; 6 august 2016
Unde: Creasta Cocoșului, Munții Gutâi
Cine: Gabriel, Mihai, Lorenzo, eu
Traseu: Pasul Gutâi - Hanul Pintea Viteazul (983) - Poiana Boului - Creasta Cocoșului (1428) - bandă roșie
Distanță: aprox 6 km.
Timp: 2-2 ½  ore

     După ce mă așteaptă băieții în gara din Baia Mare ne organizăm și rapid suntem la Hanul lui Pintea, lăsăm mașina și deja suntem în pădure. Până mă dezmeticesc deja suntem în Poiana Boului de unde încet încet se lasă Creasta văzută. Traseul urcă destul de lejer doar eu ce mai gâfâiam :D. 
Minune mare când ajungem și vedem că nu suntem singuri: manele, mici, bere, gratare. Ne-am bucurat puțin de peisaj și am coborât în scurt timp.


     Creasta Cocoșului e o formațiune de rocă vulcanică fiind rezervație naturală și arie protejată aflată în nord-vestul Munților Gutâi. Cea care dă nume rezervației este o colină ascuțită de circa 200 m lungime fiind aproape verticală. De aici se poate admira Vf. Ignis, Complexul Șuior și Mogoșa.


     După ce ajungem în Baia Mare, luăm direcția spre gară ca să ajung și eu acasă. Nu mică mi-a fost mirarea când mi s-a spus că trenul are întârziere ”DOAR” 4 ore. Trăiască CFR-ul. Numai bine că ne-a rămas timp de o limonadă și am luat alt mijloc de transport.