08 decembrie 2016

Mina Wieliczka: aventură subterană

BY Bianca Duţă IN , , No comments


     Recunosc că am pus ochii pe mină de foarte mult timp iar când am decis că voi pleca în Cracovia a fost primul obiectiv pus pe listă care neapărat trebuia vizitat. După ce ne-am plimbat în Kosice și am ajuns în Cracovia (în gară) am zis că sărim peste centrul Cracoviei că doar mai stăm o săptămână, azi fugim la mină.
     Ne interesăm de tren și numai bine că în aprox 20 de minute am plecat spre Wieliczka. o localitate situată la aprox. 17 km de Cracovia. Tren frumos, cu are condiționat și wi-fi.
Din gară parcă am ghicit drumul până la mine, sunt panouri informative așa că nu prea ai cum să te rătăcești.
     Lume multă de zici că se dă pâine caldă în timp ce un tânăr ne întreabă dacă avem rezervare, raspunsul e nu, prin urmare ne îndrumă spre altă intrare în mina. Șocul nu a fost deloc mic când am văzut câtă lume stă la coadă, era pe puțin o coadă de 150 m. Culmea că rândul care mergea mai repede era doar pentru polonezi și un alt rând pentru turiștii de alte naționalități.
Realizăm că nu prea avem ce face și stăm la coadă și eu broscodind că nu mai fac prostia să nu îmi fac o rezervare în prealabil.



   Am stat aprox 2 ore la coadă într-un soare ucigător și unde inclusiv apa din flacon clocotea. A stai așa, asta a fost coada până ne-am luat biletele :)).
Nici nu știam exact cât este biletul, eu mă uitasem pe site dar cel mai probabil mi-a dat cu virgulă la conversia din zloti în euro sau lei.
     Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut prețul afișat: 84 zloti (echivalentul a 20 euro), nu știu de ce am avut impresia că e 10-15 euro.
Norocul a fost că aveam cardul de studentă, așa că am beneficiat de reducere deoarece eu am plătit doar 64 zloti, așa că dragi stundenti, dacă tot aveți carduri, nu le lăsați acasă, niciodată nu se știe când sunt bune.


     După ce ne vedem cu biletele în mână așteptăm ora de intrare cu ghid în limba engleză. Da, este ghid inclus și nu intri de capul tău, totul este foarte organizat.
      Ce faci când ajungi într-o mină? Te pui și cobori trepte, dar nu 2, ca să ajungem la primul nivel am coborât ”doar” 378 de trepte. Mina are o lungime de 300 km din care doar 3,5 km pot fi explorați de către turiști.

     Nu există loc fără legende iar mina nu face o excepție așa că legenda începe când prințesa Kinga , fiind în călătorie cu soțul ei contele Boreslav, a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. De cum a ajuns în Polonia a poruncit minerilor să sape un puțș în primul bulgăre de sare a fost găsit și inelul prințesei Kinga. In sec XI a fost săpată și o capelă de sare în cinstea prințesei Kinga care se poate vedea și azi și este locul cel mai frumos din toată mina.


     Din mină s-a extras sare doar oână în anul 2007 iar în cei 600 de ani s-au extras 26 milioane metri cubi de sare, aici fiind totodată și cea mai mare colecție de ustensile și utilaje de extracție a sării din Europa.



     De-a lungul timpului mina a fost vizitată de o serie de personalități precum: Nicolaus Copernicus, Frederic Chopin, Robert Baden-Powell, Papa Ioan Paul al II-lea și fostul președinte american, Bill Clinton.
     În anul 1978 mina Wieliczka a fost introdusă în Patrimoniul UNESCO.

     Din câte am înteles mina mai dispune de o bază de tratament, sală de conferințe, loc de joacă și alte minunății pe care noi nu am intenționat să le vedem și oricum eram contra-cronometru fiindcă trebuia să ne întoarcem în Cracovia.

  
Citește și:

Wadovice: orașul unui papă

27 noiembrie 2016

Cracovia: orașul dragonului Wawel

BY Bianca Duţă IN , , , No comments


     Cracovia ne-a fost casă aproape o săptămână în care am avut un program nebunesc, am acumulat un nr frumos de km de mers pe jos, am încercat să îi descoperim secretele, să îi plângem trecutul, să admiram arhitectura și să respectăm niște oameni foarte primitori și călduroși.

     Tot ce am vizitat în Cracovia și prin împrejurimi a fost în decursul a unei săptămâni, azi puțin, mâine mai mult și tot așa. Nu am apucam să vizităm tot ce ne-am propus (cred ca nici nu aveam cum) de multe ori eram pe fugă și au fost unele momente în care efectiv îmi doream să nu stau la coadă, să nu mă bat de toată lumea, îmi doream doar să savurez momentul și să mă bucur de el. 
     Am ajuns la concluzia că e un oraș boem, cu multă cultură care te poate învăța multe în măsura în care îi dai timp și răbdare.
     Cam tot centrul istoric al Cracoviei se concentreaza în Rynek Glowny - Piața Centrală. Aici se găsesc principalele atracții ale orașului și locul unde se întâmplă de toate pentru toți. E una din cele mai mari piețe din întreaga lume plus ca e veche de când mama și pământul.

Rynek Glowny (by Gabriel Pop)

     De cum pășești în Piața Cetrală nu știi în care direcție să o apuci, stai te minunezi și în secunda nr 10 te uiți pe hartă ca să reperezi ce vezi.

     Bazilica Sfânta Fecioară Maria, da e biserica aceea imensă care se vede de oriunde și care are 2 turnuri diferite cel mai înalt având 81 m. E una din cele mai importante biserici din Cracovia dar si cea mai bine păstrată, azi e simbolul orasșului si sincer, are și de ce.
O biserică din secol XIII construită din cărămidă în stil gotic care are ca și piesă principală un altar din lemn sculptat de Veit Stoss. Se zvonește că artistul a muncit aprox 12 ani la acest altar. A fost confecționat din lemn de stejar și e format din aripi care seamănă cu o carte și are titlul de cel mai mare și mai vechi altar gotic din Europa.
Trebuie să recunosc că nu am mai văzut o biserică atât de impunătoare: tavanul e pictat într-o nuanță de albastru viu cu stele iar fiecare colțișor e decorat și împodobit, nimic nu a fost lăsat la voia întâmplării.

by Gabriel Pop 

        

 

      Turnul Primăriei (Wieża Ratuszowa) e unul din principalele puncte ale Pieței Centrale. Acest turn este singura parte rămasă din vechea primărie care a fost demolată în 1820 în scopul lărgirii Pieței Centrale.
Turnul masiv în stil gotic măsoară 70 m și a fost construit din piatră și cărămidă.
Etajul superior al turnul are o punte de observație pentru cei care vor să vadă Cracovia de sus.


     După ce ne-am clătit ochii în Piața Centrală am luat-o tot înainte ca să ajungem la binecunoscutul Complex Wawel. Aici cred că lejer aș fi putut să pierd o zi întreagă și să nu mă plictisesc dar timpul nu iartă și trece așa că am trecut prin Wawel destul de fugitiv. Numai bine, un motiv să mă întorc.

     Complexul Wawel este bijuteria cea mai frumoasă din tot șirajul istoric și cultural al Cracoviei. E piesa principală care poate ar avea nevoie de o zi întreagă ca să o vizitezi toată.
Castelul e format din mai multe clădiri dar cele mai cunoscute sunt Catedrala și Castelul Regal Wawel.
     Complexul a fost sediul oficial al monarhiei poloneze iar Catedrala a fost locul de încoronare a regilor polonezi.
Deși vizita noastră a fost scurtă și nu am reușit să vizităm și curtea interioară, am gustat și respirat puțină istorie. E un sentiment care îl am de fiecare dată când pot să văd ceva palpabil, să ating și să studiez.


             


     Din păcate în catedrală nu sunt permise fotografiile dar trebuie să știți că că aici este păstrat un sicriu de arginit al Sf. Stanislau care e protectorul național al Poloniei, care este aflat chiar la altarul principal. Ce mai e de văzut e Capela lui Sigismund, o capelă cu o cupolă de aur care adăpostește mormântul lui Sigismund II August.
     După vizita catedralei am ieșit în curtea interioară care e foarte aranjată și draguță + îți oferă o panoramă foarte drăguță a Vistulei.




 
     După ce ne-am clătit bine ochii mergem în căutarea dragonului. Nu știi legenda Dragonului Wawel?!? Stai că ți-o povestesc eu.
     Se spune că Dragonul Wawel a trăit într-o peșteră pe malul râului Vistula. Atât Catedrala cât și Castelul Wawel sunt situate pe dealul cu același nume. Un tânăr pe nume Krakus a reușit să omoare balaurul cu un amestec de sulfuri într-un berbec ucis. Dragonul a înghițit lacom berbecul iar balaurul a băut aproape toată apa din Vistula până când a făcut ”Booom” adică a...explodat.
De la numele eroului Krakus vine și denumirea actuală a orașului: Cracovia.
     Peștera dragonului există și astăzi, eu nu am văzut-o dar Dragonul Wawel îl găsești lângă Complexul Wawel și dacă ești cuminte și aștepți poate îți suflă și niște flăcări.


     După ce m-am lămurit care e treaba cu dragonul și Krakus am mers mai departe spre Kazimierz, cartierul evreilor, aveam în plan să vizitez Fabrica lui Schindler.
Odată ce lași în urmă Complexul Wawel și treci podul peste Vistula se schimbă tot peisajul.
Kazimierz a fost cartierul în care evreii și-au trăit viața până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial când a început adevarata oroare.
     De cum cobor din tramvai parcă respir alt aer iar decorul e total schimbat. Primul lucru care îmi sare în ochi e Piața Scaunelor, ulterior aveam să aflu că e opera unor sculptori și arhitecți polonezi , operă care marchează un moment din istoria orașului Cracovia.



    Următoarea oprire e la Fabrica lui Schindler, nu cred că există om care să nu fi auzit vreodată de celebrul film. Fabrica a fost transformată în muzeu unde se pot vedea și azi o parte din pereții scrijeliți, biroul lui Schindler și foarte multe obiecte personale.





 





     Nu e de spus prea mult despre muzeu, trebuie vizitat și simtit, recunosc că am ieșit cu o strângere de inimă. Sunt multe obiecte personale, afișe totul pentru a induce vizitatorul în momentul istoric. Mai multe detalii despre program și alte lucruri, gasiți aici 
! Biletul de intrare a fost 15 zloti.

După ce am terminat de vizitat fabrica, am rămas foarte puțin prin zonă, poate merita cartierul mai mult timp.

 
by Gabriel Pop

     Următoarea oprire și cea din urmă a fost la Sanctuarul Divinei Îndurări. Sanctuarul e format din 2 biserici una închinată Papei Ioan Paul al II-lea și cea de-a doua închinată Sf. Faustina Kovalska, lângă acestea se află și mănăstirea unde a trăit Sf. Faustina Kovalska. De asemenea se poate vedea și camera Sf. Faustina.




 


     De Cracovia se mai pot spune multe, cu sigurantă multe lucruri sau obiective ne-am scăpat dintr-un motiv sau altul. Poate va veni un moment în care să îmi iau restanța dar până atunci vizităm dau o fugă și prin împrejurimile Cracoviei.




Citește și:

Wadovice: orașul unui papă

25 octombrie 2016

Košice: priveliște de 360°

BY Bianca Duţă IN , No comments

     Košice a fost prima oprire în drum spre Cracovia. Al doilea oraș al Slovaciei după Bratislava, nimic științifico-fantastic până când nu am văzut câteva poze cu centrul. Atunci mi-am zis că dacă arată tot așa și în realitate e un must și trebuie vizitat.
     Orașul a avut titlul de Capitală Cultural Europeană în 2013, jos cu pălăria pentru cine a venit cu aceasă idee :)). 
Deși oprirea a fost destul de scurtă am încercat să acoperim toată piața despre care se spune ca e una din cele mai frumoase piețe din Europa Centrala. Pe Hlavna Ulika (strada principală) se găsesc cele mai importante monumente istorice prin urmare aici ne-am pierdut toată vremea.



     Capela Sf. Mihail nu ai cum să nu o vezi. O biserică cochetă îl stil baroc aprox. din sec XV. Din păcate nu am reușit să intrăm deoarece era închisă. Cică e cea mai veche biserică din Košice.


     Catedrala Sf. Elisabeta este cea mai mare biserică din Slovacia și simbolul orașului. Este piesa care domină toată piața și care face tot peisajul. O adevărată combinație de stiluri romanic, rocco și gotic.
A fost construită în anul 1380 și are niște dimensiuni imense (60 m lungime, 36 lățime și 60 m este înălțimea turnului nordic) astfel încât să nu reușești să o surprinzi toată într-o singură fotografie (șmecheră treabă, nu?).

 

Se spune că biserica a fost construită sub formă de cruce, turnul cu ceas a fost construit în stil romanic pe când clopotnița catedralei prezintă un stil rocco fiind construită ceva mai târziu în 1461.
Altarul principal a fost realizat în 1474 și o reprezintă pe Sf. Elisabeta.
Tot aici se găsește și cripta lui  Francisc Rakoczi al II-lea.

 

 

     După ce ne minunăm de catedrală, ochesc turnul, de fapt l-am ochit de când am venit dar colac peste pupăză că este închis. Plecarea este la 13:30 și turnul se deschide doar la 13:00 deja mintea mea începe să calculze: până urcăm, până ne belim ochii, până facem poze și până ajungem la autocar se va face exact 13:30. Problemă rezolvată!

     Turnul Urban se află exact lângă catedrală și poți să îl ratezi doar dacă nu vrei să te uiți la el. Turnul găzduiește un lapidarium ce are în colecție pietre funerare prezentând un stil gotic târziu pentru arta barocă. Turnul este construit în stil gotic în sec XIV, măsoară numai 45 de m înălțime și este singurul muzeu din Slovacia care găzduiește figurine de ceară. În jurul turnului se găsește un pasaj ce adăpostește 34 de pietre funerare.
Lângă turn se găsește clopotul original al catedralei.


     Teatrul de Stat și fântâna muzicală sunt în imediata apropiere a catedralei și a Turnului Urban.
Când am ajuns era gălăgie mare la fântână, toate jeturile de apă erau în plin spectacol muzical.
Foarte frumoasă atmosfera, erau o groază de copii care încercau să prindă și să fugă de jeturile de apă fără să fie udați. Nu e prima dată când văd fântâni muzicale. Primul spectacol l-am văzut în Italia și țin minte că mă rugam în genunchi de aparatul foto să se mai deschidă măcar pentru încă o poză :)).


     Teatrul de stat este în plan secund fântânii muzicale, un monument de artă neo-baroc și art-nouveau realizat la sfârșit de secol XIX.


     Immaculata prezintă statuia Sf. Fecioare Maria și se află în spatele Teatrului de Stat într-un mic părculeț. Este o coloană barocă de  14 m înălțime și a fost ridicată în 1723 în semn de mulțumire pentru încetarea epidemiei de ciumă din 1709 și 1710. Legenda spune că sub această coloană se află o parte din trupul Sf. Valentin. Oare o fi adevărat?


     Facem stânga împrejur pentru că se apropie ora 13:00 și nu am făcut ceea ce trebuia să facem de la început. Pe când ajungem înapoi la catedrală turnul este deschis așa că îi dăm înainte. 

     Tunul Sigismund este turnul nordic al Catedralei Sf. Elisabeta și este locul de unde poți vedea un panoramic de 360°. A fost construit între anii 1420-1440 și terminat abia în 1452 în timpul guvernării lui Sigismund de Luxemburg. 
Dacă vrei să zâmbești sus și să te bucuri de priveliște, depui efort la urcare deoarece turnul are (doar) 160 de trepte iar pe alocuri e foarte greu de trecut mai ales dacă sunt persoane care vin din sens opus dar treaba merită tot efortul. În interior se pot vedea mecanismul ceasului și cele 3 clopote.

 
       


 

 
     După ce am făcut poze în toate direcțiile și am văzut orașul de sus, coborârea merge mult mai rapid și ajungem la autocar cu 2-3 minute înainte de a ne continua drumul spre Cracovia.

     De reținut:
* urcarea în Turnul Sigismund se face în schimbul a 2 euro
* punctul de informare turistică se găsește aproape de Teatrul de Stat
*dacă vrei o ieșire reușită trebuie să zâmbești, să te prostești și să fac un ”kil” de poze (ca să ai ce selecta acasă :))




Citește și:

Wadovice: orașul unui papă